2018 – Personal Review

2018 personal review

În 2018 am pornit această revoluție, cum îi spun eu, de a-mi schimba viața. Acum că scriu despre asta, îmi dau seama că sună ciudat, dar judecând deciziile în ansamblu pe care le-am luat pentru mine, nu pot să îmi imaginez o altă formulare mai bună și corectă. 

Așa că am pornit determinată să îmi schimb viața, dar nu am început tocmai bine, pe hârtie cel puțin. Nu mi-am impus obiective SMART. Am făcut doar o postare pe Facebook în care am scris câteva idei – unii le spun rezoluții – despre cum aș vrea să arate 2018 pentru mine. Nimic „smart” în asta. Sunt aceleași promisiuni pe care mi le fac dintotdeauna.

De exemplu, am trecut „să citesc mai multe cărți”, fără să specific și cu cât mai multe. În 2017 am citit 14 cărți, spre deosebire de 2018 când am terminat 13, având trei începute deja, dintre care și un audiobook. Aveam de vreo șase luni instalată aplicația Audible pe telefon până când mi-am făcut abonament, adică odată ce mi-am zis că doar „încerc să văd cum e”. Și cum orice abonament astfel făcut necesită o justificare, am început să găsesc și părți bune pentru care puțin peste 40 de lei se duc lunar în contul Amazon:

  1. Faptul că am acces la cărți imediat ce s-au lansat.
  2. Faptul că am acces așa rapid la cărți ce tocmai s-au lansat, în engleză.
  3. Faptul că pot să citesc o carte oricând și oriunde, dar mai ales când gătesc.
  4. Faptul că trece luna și eu citesc o carte fără să depun mult efort pentru asta.

Primează în lecturile mele cărțile nonficțiune în engleză, dar citesc din când în când puțină beletristică în română că să-mi aduc aminte ce frumos sună limba asta a noastră în cărți.

  1. Arme Matematice de Distrugere, Cathy O’Neil
  2. Ready Player One, Ernest Cline
  3. Blue Ocean Strategy, W. Chan Kim & Renée Mauborgne
  4. Born to Run, Christopher McDougall
  5. Extreme Ownership, Jocko Willink & Leif Babin
  6. Pe plaja Chesil, Ian McEwan
  7. Essentialism, The Disciplined Pursuit of Less, Greg McKeown
  8. Ultramarathon Man, Dan Karnazes
  9. When Breath Becomes Air, Paul Kalanithi
  10. De la Zero la Unu, Blake Masters & Peter Thiel
  11. Sapiens, Yuval Noah Harari
  12. Big Magic, Elizabeth Gilbert
  13. Planeta Mediocrilor, Ioan Groșan

Începute la finalul lui 2018:

  1. Blândețea Lupilor, Stef Penney
  2. De două mii de ani…, Mihail Sebastian
  3. Audible: „Principles”, Ray Dalio

O altă promisiune pe care mi-am făcut-o în 2018 a fost să călătoresc mai mult. Vorbeam recent cu un prieten că există totuși o teamă în sufletul fiecărui călător atunci când vrea să descopere un loc nou, chiar dacă acest loc nou nu se află în mijlocul junglei, ci e un oraș unde civilizația și-a făcut de mult veacul. Pentru că ai o oarecare urmă de îndoială despre abilitățile tale de a descifra această civilizație imaginată și creată de popoare foarte diferite față de cea în care ai trăit. I-as mai fi răspuns că pot apărea surprize chiar și la noi în țară…

Consider că principalul scop al călătoriei văzute ca mijloc de explorare mai mult decât timp pentru petrecerea vacanței aduce oricăruia dintre noi, poate în timp sau poate imediat, o nevoie de evoluție sau de urgentare a unei situații în care trăiești. Și aici poate fi vorba de partea administrativă a unui oraș – vezi cum sunt organizați, dar și de abordarea unor probleme de orice natură – vezi luare de atitudine în unele situații. Călătoria e în sine un proces autodidact prin prisma faptului că ajungi să cercetezi mult mai multe lucruri față de situația în care nu ai călători sau nu ți-ai dori neapărat să faci asta cu timpul tău liber.

Am scris detaliat despre toate călătoriile mele de anul trecut în următoarele articole pe care dacă nu le cunoașteți încă, vă invit să le citiți:

Articolul „Ce să faci 4 zile în Marseille” este încă în lucru.

Cel mai mult în decizia de a-mi schimba rutina pe care am avut-o până la momentul ianuarie 2018 a contat sportul. Până anul trecut pierdeam foarte mult timp în fața laptopului doar privind ultimele episoade ale serialelor pe care le alternam în funcție de „mood”. Am scris despre asta într-un articol în care am enumerat toate producțiile care mă preocupau și care nu îmi ofereau absolut nimic în afară de timp pierdut.

În schimb, am vrut să fac mai mult sport. Am alergat prima oară în februarie, iar în august am început un program de antrenamente pentru a alerga 21km. Map My Run poate face un calendar al alergărilor în funcție de condiția fizică la momentul respectiv. Eu trebuia să alerg de vreo trei ori pe săptămână pentru a-mi atinge obiectivul. Sigur, nu era programul ideal, dar îmi plăcea să bifez fiecare cursă din săptămână iar asta a contribuit la ambiția mea de a termina toate cele 17 săptămâni cu o rată destul de mare de participare.

Au ajutat cu siguranța întâlnirile pe care le-am avut cu oamenii care fac asta de mult timp, precum și lecturile și alte articole despre alergat devorate din dorința de a-mi îmbunătăți tehnica, postura și de a-mi crea un ritm cu care să mă simt confortabilă în a alerga mai mult de 5 km. Într-un an de zile, am reușit ca de la cei 3km de care eram în stare la început să ating o oră de alergat fără să mă opresc. 10 km îi fac acum la un pace de 7min/km sau chiar 6:30 min/km, în funcție de momentul ales și de oboseala acumulată.

N-am făcut un bilanț al kilometrilor parcurși în 2018, dar mi-am îndeplinit obiectivul de a mă gândi tot timpul la alergat și de a ieși de cel puțin trei ori pe săptămână în parc pentru a alerga un minimum de 5km.

Odată cu programul de antrenamente din august am început să scriu un jurnal pentru a-mi analiza progresul, iar asta mi-a adus alte patru noi articole pe blog. Înainte de a începe un nou astfel de program de antrenamente, probabil că tot pentru 21km, dar cu alți parametri – cu obiectivul de a-mi crește average pace-ul – lucrez la un ultim jurnal din acest capitol despre cum am început să alerg. Cu ajutorul „Antrenamente 21km – Decembrie” îmi propun să evidențiez condiția pe care o am acum și obiectivele pe 2019. Până atunci cam așa a evoluat strădania mea în a face din alergat un obicei:

Tot în materie de sport, anul trecut am învățat să schiez. Acest drog nou de care voi fi mereu atașată, pentru că nimic nu se compară cu senzația pe care ți-o dă schiatul în vârf de munte. Am scris despre primele mele experiențe cu schiurile în Azuga – acolo unde am învățat să stau pe schiuri – și cea de pe Transalpina.

În aprilie mi-am cumpărat a doua mea bicicletă cu care am avut câteva experiențe frumoase, printre care participarea la Marșul Bicicliștilor și o excursie prin pădurea de la Cernica unde, așa cum era previzibil, m-am rătăcit.

Jurnalele mele despre alergat conțin de asemenea detalii despre urcările pe munte pe care le-am făcut în 2018. În august am urcat să beau o bere la Cabana Piatra Mare, iar în septembrie la Cabana Ciucaș.  

Per total, sportul m-a ajutat să îmi formez noi obiceiuri sănătoase, cum ar fi să merg la somn la o oră decentă – care pentru mine înseamnă 22:30, cu trezire la 06:00 – dar și să fiu mai atentă la ce mănânc. Spre exemplu, nu trece o zi fără să consum fructe, iar 10 zile pe lună – împărțite în cinci consecutive, în funcție de luna respectivă – mă chinui să nu consum carne. Reușesc în prezent să îmi gătesc de vreo două ori pe săptămână și de câteva luni am încetat să mai cumpăr carne din comerț pentru gătit. Tot ce am carne în congelator provine de la cineva care crește animale, fie din mâncarea alor mei.

Tot de câteva luni mi-am propus să nu mai arunc mâncare sau să arunc cât mai puțină. Așa că atunci când gătesc încerc s-o fac cu resturile din frigider.

Toate acestea sunt încă în lucru și fac parte din procesul de schimbare impus la începutul anului trecut.

Cu ce obiective încep 2019?

Trebuie să recunosc că ceva din a a-mi seta obiectivele pentru 2019 îmi dă o oarecare teamă. La fel ca anul trecut, e prezent sentimentul că poate nu o să le duc la îndeplinire. Mă gândesc că n-as vrea să îmi creez obiective doar de dragul de a-mi oferi extra anxietate ceea ce regret că am făcut de fapt în 2018. Pe de altă parte am spus fără rezoluții stupide, așa că tot ce vreau e să mă concentrez pe partea distractivă a lucrurilor și să îmbunătățesc cu cel puțin 1% toate obiceiurile bune, formate în 2018.

Iată cum văd eu această evoluție:

Scris – 36 de articole noi pe blog. Promisiunea de a scrie mai mult în 2018 a însemnat 28 de articole față de cele 4, publicate în 2017.  

Sport – minimum 3 zile cu antrenamente/săptămână (înot, alergat, biclă, ski, urcare pe munte etc.) iar în zilele în care efectiv „nu am timp” sau chef cel puțin 30 de minute de mers pe jos. Aș completa cu participarea la cel puțin o competiție de alergat și pun doar una pentru că nu pare a fi genul de eveniment la care să mă simt confortabil în pielea mea, dar poate că tocmai de aceea trebuie s-o și încerc. 

Lectură – 20 de cărți (inclusiv audiobooks). Cer prea mult oare?

Călătorii – 3 țări noi și aici mă gândesc la Germania, Danemarca și Austria, mai ales că acum sunt în faza în care mă pasionează mai mult să văd civilizații, dezvoltări urbanistice. Sigur, aș vedea un al treilea trip în Londra și o vacanță la mare, în Sicilia, dat fiind că nu e an în care să nu mă gândesc cum să fac să mai văd Italia.

One thought on “2018 – Personal Review

  1. Pingback: Ce sa faci 4 zile in Marseille |

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *