Încerc să-mi dau seama dacă e ceva nou de povestit despre Tenerife din ce n-ai putea să găsești în probabil sutele de articole care s-au scris despre insulă. Așa că, de data asta, nu mi-am propus să scriu ce să faci pe zile în Tenerife. Singurul meu sfat, dacă ai nevoie de el, este să-ți găsești o activitate care să-ți placă atât de mult, încât să nu bagi de seamă aglomerația.
Glumesc, e loc pentru toată lumea chiar și în locurile ultra-turistice!
Foarte pe scurt, mai toată lumea merge să vadă plajele Los Cristianos, las Americas și los Guios de lângă Los Gigantes. Muntele Teide cu imensul parc unde te poți opri din loc în loc, nu doar plimbarea cu gondola până aproape de vârf. Satul Masca, unde pe mine nu m-a impresionat atât de mult locația cât drumul până acolo. Destul de palpitant cu tot cu spectacolul oferit de autocarele care încercau să treacă unele pe lângă celelalte. Vizitarea unei plantații de banane, oricare. Îmi imaginez că toate au același program și o plimbare cu barca, cu sau fără snorkeling în funcție de cât de mult reziști la temperatura oceanului. Astea sunt top atracații pe care le vei găsi despre Tenerife pe oricare website ai intra pentru a afla ce să faci când ajungi acolo.
Acum, sigur că ai și posibilitatea de a face plajă de dimineața până seara. Eventual să vizitezi câte o plajă pe zi dacă ai închiriat mașina sau doar în zona unde te-ai cazat. Coasta Adeje, spre exemplu, e ideală pentru tipul ăsta de activitate, în caz că n-ai mașină închiriată. Tot aici se află una dintre cele mai frumoase plaje după părerea mea și unde nu m-ar fi deranjat să petrec șapte zile cu totul. Am descoperit Playa del Duque din întâmplare, cât eram în recunoaștere pe Google, unde mi-a atras atenția turcoazul apei pe care nu-l mai descoperisem în altă parte a insulei.
Sunt și zone urbane pe care le poți explora dacă ești interesat mai degrabă de istorie sau de clăridi impozante. Mă gândesc aici la superbele orășele Orotava, Garachico și San Cristobal de la Laguna. Iar în Santa Cruz, dacă ajungi, îți recomand să petreci puțin timp lângă Auditoriul din Tenerife. E o clădire care îți modifică puțin ritmul inimii, cum îmi place mie să spun. Contribuie desigur la această senzație să știi că e făcută de un arhitect imens, de Calatrava și clipul acesta scurt despre cum a fost posibil să creezi așa ceva.
Revenind totuși la natură și dacă tot am ajuns cu referințele în partea nordică a insulei, vei găsi aici foarte multe trasee care te conduc spre potecile forestiere, până la ocean. Depinde de cât mult chef de mers ai în ziua aia. Traseele sunt ca plimbările în parc. Nu vei întâlni animale sălbatice, dar e posibil să te întâlnești cu nemți la bustul gol, în caz că li se face prea cald.
Prima oară în Tenerife poate fi considerată un fel de vacanță în recunoaștere, pentru că ai vrea să vezi cât mai multe. Ulterior, și acum înțeleg de ce unii se întorc, e vorba de a alege una, două activități și de a te bucura cu adevărat de ce-ți oferă natura, în special. De la piscinele naturale, la traseele forestiere, la valuri. E o insulă ideală pentru iubitorii de activități sportive, în general. Îți enumăr doar ce am văzut eu: surf, drumeții, volei pe plajă, plimbare cu caiacul, scuba diving, snorkeling, parapantă, stand up paddle. Și, dacă intră la categoria sport, bălăceala în apă rece.
Sunt prea multe lucruri care să te impresioneze, de la infrastructură, la peisaje, la clădiri, la oameni și activități ca să le pot cuprinde pe toate într-un articol. Dar dintre toate cele șapte zile petrecute în Tenerife, au rămas cu mine câteva zile sau momente mai importante. Îmi aduc foarte bine aminte de ziua petrecută pe muntele Teide, spre exemplu. Obsesia mea pentru valuri, căpătată în Portugalia, m-a condus spre una dintre cele mai bune locuri pentru a vedea valuri imense, plaja Benijo. Apoi apusul de pe plaja Neptuno, din Puerto de Santiago. Un alt apus, văzut din barcă, în miros de sare și coji de portocale, în timp ce căutam cu privirea o familie de balene. Baia în ocean de la Los Cristianos, nenumăratele cafe con letche savurate în soarele de după-amiază, comentând mișcările acrobatice ale surferilor ca o bunicuță care are grijă de nepoți.
Și prima noapte.
Ies din aeroport și simt aerul cald cum îmi străpunge pielea. Riduri vechi se întind ușor și lasă loc altora noi, de bucurie. Căldura mă face să zâmbesc cu bărbia ușor în sus, ca și cum mai vreau să fiiu iar mângâiată. Apoi îmi grăbește mersul către o parcare de lângă aeroport, în sunetul bagajului meu pe roți unde-mi țin hainele de vară în plină iarnă. Mă opresc unde văd mai mulți oameni strânși la un loc și aștept să vină mașina închiriată. În parcare, mă plictisesc să trec cu vederea toate mașinile care așteaptă și ele alți oameni, așa că mă uit inevitabil spre cer unde dâre de culori anunță noaptea.
„Te-ai gândit vreodată la noapte?” (Pădurea Nopții)
Am descoperit în timpul călătoriilor mele multe nopți care schimbă ceva în identitatea unei persoane. Culmea face că noaptea, cuprinsă în titlul unei cărți celebre de Djuna Barnes, mi-a călăuzit intrarea pe această insulă, oferindu-mi poate cel mai romantic peisaj din câte existe. O lună plină, atât de aproape de Pâmânt cât să i se vadă în clar imperfecțiunile, lumina oceanul. Am mers kilometri întregi cu acest tablou în parbriz, dar suficient de mult cât să fie prima și cea mai importantă imagine cu care am rămas din această călătorie, în Tenerife.
În loc de concluzie, o să te las pe tine să reflectezi dacă vrei să vizitezi sau nu insula răsfoind aceste poze:
Nu am calatorit asa mult in Tenerife (2008). In acele paruri tematice ai fost?