Antrenament 21km – August

Am alergat pentru prima dată în acest an pe 17 februarie. Rezultatul a fost atât de jenant încât nu îmi vine să cred că am și publicat asta pe Instagram. De atunci continui să îmi afișez rezultatele rușinoase pe platformă, în speranța că o să progresez și că la un moment dat o să răsfoiesc fiecare „story” cu mândrie în suflet. Momentan am rămas la capitolul speranță, însă observ o mică evoluție din februarie și aceea constă în faptul că am transformat alergatul într-o prioritate.

Dat fiind că am început să alerg din februarie, șase luni mai târziu, tocmai pentru a-mi respecta dorința de a evolua, mi-am propus să complic lucrurile și să setez un antrenament de 21km cu ajutorul Map My Run. Ceea ce înseamnă că din 10 august și până în 30 noiembrie trebuie să alerg de cel puțin trei ori pe săptămână conform programului din aplicație.

Sinceră să fiu, habar nu am ce-i cu schimbarea asta. Dar știu că de când am început să am mai multă activitate fizică mă simt mult mai bine – fizic și psihic – și sunt mult mai atentă la ce mănânc. Pe lângă asta, am început să citesc cărțile unor oameni care au studiat puțin ce e cu această febră mondială a alergatului și am vizionat o serie de documentare pe aceeași temă: sport, alimentație.

Dincolo de Instagram, mi-am dorit să scriu aici care sunt gândurile mele după fiecare antrenament tocmai pentru a-mi urmări evoluția, așa că în rândurile ce urmează puteți citi – dacă aveți răbdare – cum a decurs luna august in materie de sport pentru mine.

Țelul la finalul acestui an nu este de fapt să alerg 21km, ci să străbat 5km într-o jumătate de oră. Semimaratonul ar putea veni anul viitor. Ma interesează mai mult să îmi construiesc rezistența și să învăț să alerg corect. Map My Run mă ajută să am o oarecare disciplină în ce mi-am propus.

10 august 

• Km: 5.20
• Time: 00:38:56
• Pace: 7:29 min/km
• Objective: get used to going for long runs.
• Result: 5.30 km în 00:45:53, cu pace de 8:36 min/km

Am mers mare parte din traseu, de unde și „viteza” dezamăgitoare a acestui prim antrenament. Consider că mai mulți factori au contribuit la eșecul de astăzi. În primul rând oboseala acumulată în cele patru nopți nedormite în timpul festivalului UNTOLD (2-6 august). Apoi durerea în gât de care îmi aduceam aminte la fiecare încercare de a respira corect. Deși am început să alerg la apusul soarelui când deja nu mai era atât de cald, aerul era în continuare irespirabil, ceea ce a îngreunat avântul meu de a avea o viteză rezonabilă. Toate acestea urmate de tentativele mele ciudate de a alerga corect. Probabil că din afară părea că încerc să impresionez băbuțele cu câini în brațe din parc prin a le arăta noile mele scheme de circ. În realitate, mă chinuiam să ridic picioarele și să le pun într-o mișcare normală, de om care aleargă în timpul liber. Azi, însă, nu mi-a ieșit.

13 august 

• Km:
• Time: 00:32:00
• Pace:
• Objective: run for 12 minutes at my fastest pace.
• Result: 4.52 km în 00:32:13, cu average pace de 07:07 min/km

Testul de viteză nu putea să vină într-un moment mai prost. Tusea nu m-a lăsat în pace toată ziua. Nu știu dacă din cauza asta nu am fost în formă maximă, dar de câte ori încercam să accelerez în cele 10-12 minute de test, simțeam de parcă mă dureau toate organele în corp. Cea mai mare viteză a fost de 6:44 min/km și știu că aș fi putut scoate mai bine în oricare altă zi. Scopul meu e să ajung la 6:30 pace – ca top al meu în acest an. Dincolo de starea proastă de sănătate, aglomerația din parc îmi provoacă o stare de nervozitate și mă face să îmi pierd concentrarea. De data asta însă simt că am progresat. Am început să fiu atentă la respirație, să fiu constantă, să îmi corectez spatele și să alerg conform tuturor indicațiilor la care am fost atentă în ultima perioadă. Cred că în „Born to Run” am citit că atunci când faci pasul mai mare, prin urmare ridici genunchiul și în definitiv prin a alerga corect nu faci decât să câștigi timp. Mi-am pus de asemenea în gând pentru această alergare să mă concentrez doar pe ce mi-a zis Map My Run să fac și anume să îndeplinesc obiectivul de timp. Prin urmare doar la asta eram atentă pe ceas. Recunosc faptul că am avut multe momente de slăbiciune în timpul acestei curse. Încă am de lucru aici. Ajută în schimb muzica. Până când o să învăț că mobilizarea trebuie să îmi aparțină în totalitate și nu unor BPMs.

16 august

• Km: 2.93
• Time: 00:21:58
• Pace:
• Objective: recover from fast-paced runs and strenghten your heart.
• Result: no idea. Din nou nu am setat ceasul corect.

Am participat la primul meu antrenament cu echipa de la „Sunt în Formă”. Știam că la un moment dat aveam nevoie de puțină îndrumare din partea unor oameni care se pricep mult mai bine ca mine la alergat. Aceeași zi marchează o nouă premieră: mi-am făcut curaj să merg singură cu bicicleta prin oraș. O experiență care m-a făcut mult mai atentă la semne și mi-a dat încrederea aia de care v-am mai povestit aici. Revenind la alergat, antrenamentul de la stadionul Dinamo s-a desfășurat în felul următor: încălzire, două ture de stadion alergare ușoară, cursă de ștafetă, o jumătate de oră de alergat – fiecare cât și-a propus sau a putut – apoi o competiție de sprint cu frumoase premii la final. Îndrăznesc să spun că la sprint nu am fost ultima? Neah, ce mai contează! Mă bucur că am lăsat deoparte mantia prostiei și a încăpățânării și am reușit să fac ceva productiv și cu adevărat semnificativ în tot acest antrenament pentru 21km.

17 august 

• Km: 5.20 km
• Time: 00:38:56
• Pace: 7:29 min/km
• Objective: get used to going for longer runs.
• Resut: 5.3 km, 00:40:28, 07:42 min/km (avg pace)

Cu toate că resimțeam puțin efortul de joi dimineață, am ieșit la alergat din dorința de a pune în practică ce am discutat cu Claudiu (SUNT ÎN FORMĂ) la antrenament. A fost probabil cea mai frumoasă cursă din viața mea. M-am concentrat foarte mult pe respirație, am ignorat complet ceasul mare parte din cursa de 5km. Tot ce mi-am dorit a fost să văd dacă pot să îmi ascult pașii, dacă pot să respir corect și să îmi corectez postura. A fost una dintre zilele în care am alergat fără căști și mi-am dat seama că nu grohăi așa cum credeam. Mai mult, mi-am dat seama că îmi oferă o foarte bună stare de spirit. Atunci am hotărât că e momentul să las căștile acasă. Pentru prima dată în toată această perioadă de strădanie a mea am aflat în sfârșit cum e să alergi și ce sentiment de libertate îți oferă.

În aceeași săptămână am terminat de citit „Born to Run”- Christopher McDougall. Am citit-o într-un moment potrivit în viața mea de sportiv amator, pentru că îți oferă informații utile despre cum gândesc alergătorii. Cred că autorul a vrut să înțeleagă ce anume îi determină pe unii oameni să facă asemenea performanțe fără să aibă neapărat un profit de pe urma acestor activități intense. Nu sunt sigură că am aflat răspunsul din cartea lui. Ce-i drept însă e că oamenii sunt în stare de performanțe neimaginate și că motivația nu stă undeva, într-un citat pe o stâncă, ci înăuntrul fiecăruia.

„So simple,” he said. „Just move your legs. Because if you don’t think you are born to run, you are not only denying history. You are denying who you are.

20 august 

• Km: 3.90
• Time: 00:28:41
• Pace: 7:29 min/km
• Objective:  5 short intervals, which will help you improve your top speed and running economy.

De-a lungul sesiunilor mele de alergat am înțeles faptul că un mod de a evolua este acela de a forța nota din când în când. Cred că acest antrenament cu „strides” asta a vrut de la mine. Însă mi-am pierdut concentrarea de-a lungul alergării, pentru că am reușit să fac doar patru așa zise strides, însă nu la timpul indicat de aplicație și nici viteza menționată în Map My Run. Am alergat constant până pe la km 3, apoi am ieșit doar puțin din zona de confort când am împins până la 6:58 km/min. Am marcat, așadar, în calendar o altă zi eșuată, iar legat de asta am făcut cel mai sincer comentariu în Insta Stories, acolo unde îmi scriu primele note despre alergarea din seara respectivă.

23 august 

• Lap: 16 (800m)
• Time: 00:38:48
• Pool length: 50m

Îmi înregistrez activitatea sportivă cu un Gear Sport de la Samsung. Se simte perfect în apă, acel mod cu water screen locked funcționează și se activează automat atunci când ești în apă și ți-ai setat să îți înregistreze turele. Din păcate, atât aplicația Map My Run, cât și Samsung Health arată dublul performanțelor mele. Dacă eu știu că am făcut 16 ture de bazin, aplicația îmi spune că am făcut lejer 32. Nu, nu o să îmi cumpăr Apple Watch care ca prin minune arată corect, ci o să merg old school aici, îmi introduc singură datele în aplicație. Oricum, execuția mea e încă îndoielnică și mai am câteva aspecte de cercetat.

25 august – Cabana Piatra Mare

A fost prima urcare pe munte anul ăsta pornind de la o decizie ad hoc la un pahar de bere. Scenariul perfect pentru a lua astfel de decizii. Tot ce ne propusesem de la ziua aceea era o urcare ușoară la Canionul 7 Scări și o gură de aer proaspăt. Câteva ore mai târziu eram în drum spre Cabana Piatra Piatra Mare. De fapt nici nu am ajuns până la intrarea în canion pentru că erau foarte mulți oameni la coadă, așa că am abandonat ideea ca să încercăm un traseu mai… greu. Timpul de urcare a fost de 02:40:02 și am parcurs puțin sub 6km. Când am ajuns la cabană, am refuzat să înțeleg priveliștea extraordinară de acolo de sus și am început să văd lucrurile într-o lumină mai bună abia după prima gură de bere. Per total m-am simțit dezamăgită de mine. Am crezut totuși că serile mele de alergat se vor cunoaște în astfel de situații, însă muntele chiar nu e cineva cu care să faci un târg, mai ales un târg de rezistență. Dacă e un sentiment pe care îl urăsc e acela de resemnare. Așa că am coborât de pe munte resemnată că atât pot momentan, ceea ce pentru mine înseamnă că voi lucra să capăt mai multă forță și să îmi găsesc antrenamente mai dure față de cei 5km pe care încerc să îi ating cu fiecare alergare în parc. Printre altele, desigur, acela de a face 5km în 30 de minute.

28 august 

• Km: 3.58km
• Time: 00:26:46
• Pace: 7:29 min/km
• Objective:  go for an easy run which will help you increase you weekly mileage, recover from fast-paced runs and strenghten your heart.

În ultima săptămână din lună aveam de făcut, ca de obicei, trei ședințe de alergat, însă doar luni am fost capabilă să ies, însă și atunci cu batista după mine, ștergându-mi nasul încontinuu, precum și cu puțină febră la bord. În starea în care eram am reușit totuși să fac 5.1km în 0:36:20, cu 07:08 min/km pace. Abia miercuri m-a prins oboseală din urmă și m-a trântit direct la pat,  ceea ce înseamnă că am ratat nu doar antrenamentul de miercuri seară, ci și reuniunea de la SUNT ÎN FORMĂ de pe stadionul Dinamo.

În total din cele 10 alergări programate în luna august, am făcut doar șase. Încerc acum cu nonșalanță să mă scuz și să dau vina pe problemele medicale pe care le-am avut în ultimul timp și abia aștept septembrie și să văd ce scuze mai inventez atunci. Ce e de reținut totuși din această semi-strădanie a mea este că am apelat într-un sfârșit la ajutor și că încep să se vadă o luminiță pe undeva care să îmi ghideze această nouă provocare. Nu mi-am propus să merg la competiții, ci doar să înving 5km într-o jumătate de oră. Măcar o dată, să văd cum e.