Trebuie sa ne dorim mai mult

trebuie sa ne dorim mai mult

Zilele acestea m-am tot gândit la experiența extraordinară pe care am avut-o cu bicicleta de 1 Mai și la cât de important e ca uneori să îți depășești limitele. În toată această rutină cotidiană, căutăm cu disperare confortul: să ajung acasă, să mă întind în pat, să încep un serial nou, să beau o bere. Știu, sunt lucruri simple, poate chiar necesare, care ne oferă o stare de bine după o zi în care am rezistat eroic opt ore pe scaunul de la birou.

Câteodată însă trebuie să ne dorim mai mult.

Am mai povestit despre dorința asta a mea de a ieși din zona de confort și de faptul că îmi oferă doza necesară de încredere. Sigur, depui poate cel mai mult efort să tragi de tine, să te ridici de pe canapea și să începi practic o viață nouă, dar vă asigur că satisfacția de la final bate cel mai bun film de acțiune din toate timpurile.

Povestea amuzantă începe de fapt când trei prieteni hotărăsc să se plimbe cu bicicletele până la Cernica și ajung să rătăcească prin mijlocul pădurii fără apă. Las deoparte aspectele de ordin organizatoric care au lipsit încă de la începutul călătoriei noastre inițiatice, cum ar fi că ne-am oprit de nenumărate ori pe drumul național, în bătaia tirurilor, căutând o scurtătură spre localitatea cu pricina.

Cred că mai rău a fost când toți trei stăteam pe o margine a lacului Cernica cu ochii în telefoane din dorința de a explora zona. Neînțelegând nimic din încercarea de adaptare a GPS-ului, aveam să ne facem filmul nostru. Sigur că am rătăcit iar vreo câteva minute bune până când am zărit o potecă prin pădure, dar de aici încolo ne-am spus că trebuie urmeze ceva memorabil. Și chiar așa a fost.

Inițial, am mers pe un drum forestier care părea a fi traseul unei competiții. Mai târziu, am aflat de la un cicilist că e vorba de traseul evenimentului Ziua B care anul acesta a avut loc pe 5 mai. Dat fiind că noi am început traseul invers, fără să ne dăm seama, marcajele proaspăt făcute de organizatori ne-au fost de folos până la un anumit punct. Apoi au urmat tentativele de a ignora aceste marcaje, ceea ce am și făcut într-un final.

Am rătăcit probabil vreo două ore în mijlocul pădurii pe un traseu care ar fi fost parcurs cu greu chiar de cel mai competitiv om de pe planetă. Pe alocuri puteai foarte bine să mergi pe lângă bicicletă, pentru că ciclismul își dilua total sensul. Părțile haioase totuși au venit când, „ghidați” de GPS, am căutat scurtăturile off-off-road, printre puieți. Să spunem doar că cineva a luat probabil masa înaintea tuturor, înghițând vreo doi-trei păianjeni.

După o porțiune parcursă în plin soare, scopul nostru a ne întoarce la civilizație devenise deja sinonim cu o masă plină cu sticle de bere. Cuvântul „bere” funcționa de acum ca un motto pentru salvarea noastră din ghearele țânțarilor și a vremii care ne-a topit până la ultimul strop de apă. Când am ajuns să punem din nou roata pe asfalt, aveam multiple doze de încredere la bord. Îmi făcusem stocul pentru câteva zile bune și mă simțeam extraordinar, chiar invincibilă, ce să mai, o eroină de basm!

Chiar și acum mă întreb cum am putut să rezist primei mele experiențe mtb. Cred că asta cu limitele ține o dată de inerție – acel faimos „go with the flow” – apoi de capacitatea ta de a rezista unor condiții la care nu ești expus zilnic, deci de psihic. Sigur că trebuie să mai încerc exercițiul ăsta, mai ales acum când mi-am testat bicicleta – Riverside 500 și am văzut că se comportă excelent pe drum forestier, pe drum național și în oraș.

P.S. Dacă știți pe cineva dornic să își cumpere un Samsung Gear S2, vă rog să îi oferiți linkul spre anunțul meu de pe OLX. Eu spun că are un super preț și poate fi un bun compañero pentru cineva care își dorește un smartwatch pentru prima dată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *