Sunt puțin (mai mult) îndrăgostită de Nike. Aș putea să mă îmbrac într-un costum cu sigla Nike și să merg pe stradă îmbrăcată așa fără să cred că sunt ridicolă. Cam atât de mult îmi place brandul ăsta. Oricum, cred că nu este o coincidență afinitatea mea față de Nike, dat fiind că „Back to the Future II” – filmul în care apar legendarii Nike Mag – a apărut în cinema chiar în anul care m-am născut. La fel cum cred că nu e o coincidență că de la un timp, la fiecare aniversare, primesc o pereche de sneakers Nike.
„Abstract” e un documentar realizat de Christoph Niemann peste care am dat din întâmplare pe Netflix, așa cum se întâmplă cu fiecare producție peste care dau de fiecare dată când deschid aplicația. Fiecare episod al seriei face portretul unui designer/artist renumit, iar Tinker Hatfield este unul dintre aceștia. Pentru cunoscătorii modelelor de streetwear Nike, el este un soi de zeu al designerului de sneakers. Tinker Hatfield este creatorul Air Max și al majorității perechilor de Air Jordan purtate de baschetbalist de-a lungul carierei sale. Iar în ultimul timp s-a preocupat să reinventeze acei Nike Mag din „Back to the Future II” într-un model cu adevărat purtabil pe care l-a denumit E.A.R.L. (Electro Adaptive Reactive Lacing).
Povestea de viață a lui Tinker e ca orice altă poveste a unui geniu. A făcut atletism de performanță până la prima accidentare gravă. Apoi a descoperit că poate să deseneze. Și chiar foarte bine. S-a perfecționat la Arhitectură, fiind în continuare bun prieten cu Bill Bowerman, unul dintre fondatorii Nike. A ajuns să lucreze pentru companie în urma unui concurs de creație. A lucrat 24 de ore pentru a câștiga concursul, urmând să fie angajat două zile mai târziu în fruntea departamentului. Simplu, nu?
Dat fiind că a făcut atletism – săritura cu prăjina și fiind inspirat de modul de lucru al lui Bowerman, filozofia după care s-a ghidat Hatfield în carieră a fost ca modelele create de el să rezolve mai întâi o problemă (a sportivilor de performanță) și apoi să arate bine. Colaborarea cu Michael Jordan a venit în momentul în care compania nu era foarte bine văzută pe piață. Documentarul arată foarte bine modul în care Hatfield a gândit toate modele de sneakers pentru Jordan și astfel te ajută să înțelegi fanatismul unora (și al meu) pentru Nike: inspirația culorilor, fiecare detaliu de pe pantof, forma acestuia, totul pare a spune o poveste. Iar asta a fost intenția lui Hatfield încă de la început.
Dincolo de marketingul foarte bun, preocuparea lui față de încălțările sportivilor a ajuns în punctul în care a făcut din Nike Mag cei mai cool sneakers. Acești EARL reușesc să aducă confortul în sport printr-un sistem care te ajută să îți slăbești șireturile dacă stai pe bancă, dar și să le strângi ușor atunci când intri din nou pe teren. Tot mecanismul lor e explicat atât în documentarul de pe Netflix, cât și în clipul de mai jos.
Mai multe în How Nike’s self-lacing shoe was created, in six questions
Sigur că din acest moment am o și mai mare admirație pentru brand, iar Hatfield oferă ce-i drept o lecție bună de marketing. Iată un citat care ar sta foarte bine pe peretele oricărui creator:
But, if people don’t either love or hate your work, you just haven’t done all that much.
Așadar, chiar poți să fii Dumnezeu dacă nu dormi și muncești enorm de mult pentru o idee. Trebuie doar să crezi în ea și cumva să îți asumi un rol mesianic. În cazul lui a fost să determine oamenii să stea la coadă pentru o pereche de Nike, iar pe zgârciții ca mine să se gândească să dea 100 de euro pe o pereche de sneakers ca apoi să fie călcați în metrou de alți muritori de rând care merg la muncă la 9 dimineața. În timp ce El (Hatfield) probabil că în orice altă zi lucrătoare își pune placa de surf pe minivanul Wolkswagen și se distrează cu valurile. Dincolo de asta, motto-ul meu rămâne:
Dacă nu arăți ca Cinderella, măcar să ai încălțări de prințesă.