Pe plaja Chesil

Câți dintre voi ați auzit de Richard Linklater? Dacă aveți un interes cât de mic pentru filme, atunci o să încerc să vă conving să treceți pe lista de vizionat un film din portofoliul acestuia și anume „Before Sunrise”. Linklater e apreciat în cinematografie pentru puterea lui specială de a transforma o conversație banală dintre doi îndrăgostiți într-o adevărată capodoperă. Să zicem că Linklater știe să lucreze cu simplitatea și să o transforme în ceva nemaipomenit.

Recunosc, am început să îl apreciez pe regizor abia după doi – trei ani de la apariția „Boyhood” – un film pe care cu siguranță l-am desconsiderat pripit. Richard Linklater e un tip apropiat generației noastre și se vede asta prin subiectele pe care le abordează. Adică povestea din „Before Sunrise” si, de fapt, trilogia „Before” este doar o oglindă a oricărei povești de dragoste care s-ar putea găsi oriunde în lume fantastic pusă în scenă de acea simplitate care îl caracterizează.

Insist puțin cu acest film al lui, pentru că dacă mă gândesc de câte ori am bocit uitându-mă la siropoasele romanțe gen „Price and Prejudice” sau „Sense and Sensibility”, hrănindu-mi sufletul cu viziuni false asupra iubirii… Toate aceste filme mai bine primeau titlul de „Prințul pe cal alb” și „Prințul pe cal alb (II)”, pentru că toate vorbesc despre aceeași iubire salvatoare, fără de care viața – sau viața împlinită – nu ar fi existat. Așa că dulce a fost descoperirea unor filme ca „Before Sunrise” care te pot aduce cu picioarele pe pământ, dar îți pot oferi și cele mai frumoase vise despre o iubire imaginată.

(În cazul în care nu ați văzut filmele menționate aici, atunci trebuie să știți că urmează mai multe, dar fine aluzii la cele petrecute în „Before Sunrise” și „On Chesil Beach”.)

Mai puțin experimentatul Dominic Cooke a avut ocazia de a pune în scenă o altă poveste de dragoste care mi-a atras atenția în ultima perioadă și anume frumoasa carte a lui Ian McEwan – „Pe plaja Chesil”. Deopotrivă Linklater și McEwan – doi maeștri ai sentimentelor – aduc în centrul atenției o realitate dură a iubirii și anume momentul despărțirii. Frumusețea acestui moment constă în faptul că deși despărțirea e văzută ca evenimentul care închide o poveste de iubire, timpul ce începe să se instaleze între cei doi îndrăgostiți nu face decât să mențină vie această iubire tot mai mult.

Sigur că nu ar trebui să fie o dezamăgire că cei doi la un moment dat se reîntâlnesc, așa cum am văzut-o inițial. În cazul filmului „Pe plaja Chesil”, aș fi considerat o reuniune scena în care Edward are o conversație cu fiica fostei sale soții despre Chuck Berry. Acolo m-a pierdut filmul. Ce a urmat, cu toate că am plâns suficient și la final, nu a mai contat atât de mult pentru mine. De asemenea, mi-ar fi plăcut să nu existe o continuare la „Before Sunrise” și să rămân cu scenariile mele despre o posibilă continuare a poveștii celor doi îndrăgostiți care petrec o noapte împreună în Viena. Cert e că dacă ajung acolo, nu o să pot privi altfel orașul decât prin prisma acestui film.

Mai recunosc și faptul că sunt îndrăgostită de Saoirse (sărsha) Ronan. Chiar dacă mi-a plăcut dintotdeauna actrița, am început să pândesc cu adevărat filmele în care apare după ce am văzut „Brooklyn”. Îți străpunge inima filmul ăsta! Poate că la un moment dat o să scriu despre el, însă dacă vreți să puneți pe listă un alt film cu actrița, atunci vă recomand „Lady Bird”.

Știu că pare că mi-am dorit să scriu mai mult despre filmul „Pe plaja Chesil”, in loc de carte, însă intenția mea cu adevărat era să vă anunț că o să încep un nou jurnal. E doar un titlu draft care s-a instalat în mintea mea și nu mai pot să scap de el. Nu știu dacă e corect, însă am să îl las aici pentru că poate să exprime ceva mai mult decât pot eu în acest moment. Îi spun „Jurnal intim cu cărți”. Are sens? Habar nu am și oricum nu contează. Ce pot să vă explic este că relația mea cu cărțile – alea puține pe care apuc să le citesc în timpul anului – se petrece ca o relație de dragoste, de fapt ca poveștile protagoniștilor menționați anterior. Și anume termin de citit o carte și dacă observ că îmi stă gândul la ea o perioadă încep să descopăr ce e efect a avut într-adevăr asupra mea.

Acest articol reprezintă o confirmare că voi fi mereu îndrăgostită de cartea „Pe plaja Chesil” pentru subiectul ales – doi virgini se căsătoresc și descoperă abia în noaptea nunții că nu își pot consuma relația. Tocmai premisa asta mi-a adus aminte cât de frumos pot scrie și imagina unii iubirea – o temă atât de exploatată încât se îndreaptă spre ridicol și pentru că mi-a oferit posibilitatea unei introspecții: eu și felul meu de a vedea lucrurile.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *