Antrenament 21km – Septembrie

Antrenament 21km - Septembrie

Istoricul antrenamentelor din MapMyRun confirmă că septembrie a fost o lună productivă. Am ieșit de 11 ori la alergat și am avut una urcare impresionantă pe munte. Încet, încet capăt acea rezistență de care am nevoie că să am un pace decent și mă lupt cu demonii din mine care sunt încăpățânați și leneși.

Continui să public fiecare antrenament într-un story pe Instagram și m-am gândit să fac asta constant, timp de un an, adică până pe 17 februarie. Sunt curioasă de evoluția mea în acest an de boboc în ale alergatului. Apoi aș vrea să cred că deja sportul e parte din rutina mea săptămânală și că am o tehnică bună de alergat, care să mă susțină în această rutină, fără accidentări sau alte surprize neplăcute.

De asemenea, am eliminat gândul de a participa la vreo competiție. Am spus la un moment dat că aș vrea să particip la Băneasa Forest Run, însă e mai important pentru mine în acest an să mă concentrez pe tehnică și să fac din alergat un obicei pentru a căpăta forma necesară unei competiții. Am început să alerg fără să am ca scop participarea la un concurs de genul, însă între timp m-am răzgândit, pentru că – ce să vezi – am citit despre asta și cred că o să fie un foarte mare stres pentru mine și că mă va ajuta să evoluez.

3 septembrie

  • Km: 3.58
  • Time: 00:25:47
  • Pace: 7:29 min/km
  • Objective: run a 5m:00s interval at a pace of 6:16 min/km. Tempo intervals will help you get more comfortable running at a moderately fast pace.
  • Result: 5.0 km în 00:35:56, cu pace de 7:09 min/km.

În seara asta chiar am uitat de planul antrenamentelor din MapMyRun și am hotărât doar să alerg cât pot de repede acei 5km pe care îmi doresc să îi bifez de trei ori pe săptămână. Obiectivul pe care mi l-a impus aplicația în dorința mea de a alerga 21km, a fost de a mă obișnui să alerg constant cu viteze mari, ceea ce e deja în mintea mea când alerg. Întotdeauna încerc să trag de mine ca să termin 5km sub 35 de minute, însă trebuie să recunosc că nu pot să scot un 6:16 min/km nici la cea mai mare strădanie a mea.

5 septembrie

  • Km: 3.58
  • Time: 00:26:46
  • Pace: 7:29 min/km
  • Objective: increase your weekly mileage, recover from fast-paced runs and strengthen your heart.

Am pornit cu foarte multă determinare antrenamentul ăsta și am ajuns să renunț la 4km, apoi m-am plâns o oră de evoluția mea slabă. Cred că nu am suficientă răbdare cu un corp ce a stat foarte mulți ani pe scaun, degeaba. Brusc am pretenția de la corpul meu să se miște într-un ritm pe care nu l-a cunoscut niciodată. De asemenea, am această senzație – fără să mă uit la ceas – că alerg destul de repede, ceea ce în final se dovedește a fi total greșit și că, în special în acele seri, scot o viteză mai mare decât atunci când nu alerg cu asta în minte. Îmi doresc să am mai mult control asupra acțiunii de a alerga per total.

8 septembrie – Cabana Ciucaș

Urcarea asta pe munte nu a fost plănuită la bere, așa cum s-a întâmplat cu Piatra Mare. Am fost cu ocazia participării unui prieten la maratonul de la Ciucaș X3, ceea ce mi-a oferit șansa de a mă rătăci prin pădurea de la Cheia. Sincer, nu mai bifasem asta până acum. Acțiunea s-a dovedit fructoasă în final, cu 21 km de urcat până la Cabana Ciucaș și înapoi la linia de start a cursei oficiale. Ca timp am făcut puțin peste cinci ore. Posibil ca această activitate să intre în istoricul meu ca fiind deopotrivă înspăimântătoare și frumoasă.

10 septembrie

  • Km: 3.58
  • Time: 00:26:46
  • Pace: 7:29 min/km
  • Objective: increase your weekly mileage, recover from fast-paced runs and strengthen your heart.

Genul acesta de exercițiu se repetă în planul meu de antrenament. Eu tind să îl ignor întrucât mă gândesc că am doar trei alergări pe săptămână pentru a ajunge la performanța pe care mi-o doresc și mai ales că uneori nu reușesc să îndeplinesc toate sesiunile. De obicei pornesc încet și cresc intensitatea tocmai pentru a ajunge la adevărata bătălie, cea în care simt că nu mai pot și unde pot să exersez cu mine. Aici încep să deraiez puțin, dar e ceea ce am așteptat, momentul în care îmi corectez: spatele, respirația (încă sunt la partea în care încerc să văd ce funcționează mai bine când apar durerile abdominale) și mișcarea picioarelor. Îmi trec prin minte toate imaginile cu alergători pe care le-am văzut în ultimul timp și mă concentrez să execut conform, așa că cel puțin în capul meu iese schema.

M-am simțit extraordinar în această cursă, nu m-am uitat la ceas, am împins cât de mult am putut, mi-am controlat respirația destul de bine, mișcările picioarelor și a mâinilor, aveam foarte bine stabilit un traseu în capul meu și mai aveam foarte puțin până să îl ating când m-a doborât o durere abdominală. Cred că cei care aleargă știu despre ce vorbesc, e fix durerea de sub coaste, în partea dreaptă. Diferența față de alte dureri care apar în timpul efortului, cum ar fi cea abdominală în partea stângă jos sau când simți că nu te mai duc picioarele, constă în faptul că aceasta e înțepătoare și te obligă să te oprești instant. Am mai întâlnit-o, desigur, de-a lungul antrenamentelor și tot atunci când credeam că o duc cel mai bine. Din lecturile mele, ar fi normal să apară la persoanele ca mine care nu sunt antrenate pentru activități sportive intense. De asta, ar fi bine, ca din când în când, să încerc să parcurg distanțe mai lungi dar la un efort moderat. Sigur, aici intervin și câteva indicații despre alimentație despre care nu m-am documentat foarte mult. De regulă nu mănânc înainte de efort, poate doar o banana sau un măr și mă asigur ca masa asta să fie cu cel puțin două ore înainte să alerg.

Per total sunt mulțumită de timpul din seara asta. Pace: 7:06 min/km, Distanța: 4.36 km, Timp: 31:01.

13 septembrie – întâlnire cu echipa de la „Sunt în Formă”

Joi a fost a doua mea întâlnire cu echipa de la „Sunt în Formă”. Ca data trecută, mi-am făcut curaj și m-am dus pe bicicletă până la stadionul Dinamo și apoi în continuare pe Barbu Văcărescu până la birou. Probabil că dacă nu trebuia să plecăm așa devreme, undeva în jur de 5:30 de dimineața, nu mă încumetam să suport zgomotul și praful din trafic. Partea frumoasă în tot acest haos, atunci când mergi cu bicicleta pe lângă mașini, este că mai dai peste șoferi care îți fac loc să treci pe lângă ei. Mulți sunt însă indiferenți, iar unii nici măcar nu își dau seama că exiști.

La stadion, antrenamentul a început cu veselie, desigur. Farmecul acestor întâlniri vine tocmai din posibilitatea de a împărtăși aceeași suferință a stării de fapt. Suferință e mult spus, dar există – cred – în sufletul fiecăruia o dorință cât de mică de a mai fi dormit puțin în dimineața aceea. Am uitat însă complet de asta când am început alergarea propriu-zisă. Eu m-am simțit ca și cum aveam 100 kg. Nu știam cum să mai respir ca să ajung într-o stare de disconfort relaxantă. M-am gândit la toate modalitățile posibile și nu înțelegeam de ce mă simt așa de obosită. Mi-am pornit ceasul, dar nu m-am încumetat să mă uit la el de teamă că o mă demoralizez și mai tare. Era suficient să îi văd pe ceilalți cu mult înainte mea pe pistă.

V-am povestit în jurnalul din august de faptul că am stat de vorbă cu Claudiu despre respirație, despre stilul meu de alergat și că am primit multe sfaturi utile de la el. I-am zis și lui de durerea abdominală care îmi strică antrenamentele și mi-a mai zis un „truc” legat de respirație pe care abia aștept să îl încerc la viitoarele antrenamente singură, prin parc. De asemenea, mi-am dat seama că deși respectam mare parte din indicațiile lui, corpul meu în timpul alergării e încordat și că de aici ar putea interveni și dificultățile mele în a respira corect. Am stat de vorbă pe ultima parte din traseu, așa că nu am mai avut timp să pun și în practică sfaturile sale, însă voi face asta cu prima ieșire în parc.

Surpriza acestui antrenament a fost atunci când am văzut pace-ul de 6:37. Seara abia dacă ajung la valorile astea, asa că m-am gândit că ar trebui să încerc să alerg într-o dimineață să văd ce îmi iese.

15 septembrie

  • Result: 5.06 km în 00:34:31, cu pace de 06:49 min/km.

După întâlnirea de joi, când am stabilit un record de pace pentru mine – 06:37 min/km, m-am gândit că poate dimineața e momentul meu și am ieșit la alergat în jur de 8 dimineața. Am făcut greșeala să mănânc poate puțin mai mai mult decât trebuia și am auzit cum se frământa mâncarea în stomac în timpul alergării. Nu știu cum de am rezistat cei 5km în dimineața aceea, însă a fost absolut superb. Încă nu mă simt în elementul meu dimineața, dar pare că sunt mai rapidă. Cu toate că nu am egalat timpul de joi, a fost un semn că merg pe drumul bun. Încă puțin și fac 5km în 30 de minute!

17 septembrie

Iar am avut sentimentul că alerg foarte repede, când colo pace-ul meu a rămas ca cel de sâmbătă de dimineața când resimțeam gustul micului dejun în timpul alergării. În schimb, m-am simțit extraordinar. Acum îmi reglez tot mai bine respirația și reușesc să trec peste durerile abdominale mult mai repede. Corpul meu nu mai este așa de încordat și câteodată am senzația aia că plutesc. Vorbind cu un prieten după terminarea cursei am realizat și mi-am pus în plan două lucruri: să ridic gleznele ca să forțez să fac pasul mai mare și să încerc să alerg mai încet, dar distanțe mai lungi de 5km.

22 septembrie

  • Km: 6.43
  • Time: 00:48:10
  • Pace: 7:29 min/km
  • Objective: run at an easy pace of 7:29 min/km, which will help you get used to going for longer runs.

Mi-am propus ca măcar o dată pe săptămână să încerc să alerg de dimineață pentru că mi se pare că sunt într-o condiție fizică mai bună decât seara sau cel puțin asta deduc din aplicație. Cu gândul că ar trebui să mă axez pe distanțe mai lungi de 5km și, în principiu, să încerc să respect programul MapMyRun, am reușit destul de greu să termin 6km într-un timp acceptabil. De data aceasta însă am mâncat mult mai puțin și am băut o cafea mică, ceea ce a însemnat un confort în plus față de sâmbăta precedentă.

25 septembrie

Ca parte din antrenament, am avut un test de 12 minute în care trebuia să alerg la cea mai mare viteză a mea. În timpul alergării, cel puțin asta am crezut că fac. După ce am închis aplicația, mi-am dat seama că nu am fost nici pe departe de un pace decent pentru a ajunge mai aproape de țelul de 5km în 30 de minute. Per ansamblu a fost o alergare bună. De asemenea, odată cu lăsarea frigului, parcul e mult mai liber și mai plăcut.

27 septembrie – întâlnire cu echipa de la „Sunt în Formă” #53

Dincolo de oamenii pe care îi urmăresc și de la care învăț despre sport și alergat, în special, mă bucur să am prieteni cu care să vorbesc despre asta. Un exemplu e Ovidiu care la întrunirea din joia aceasta m-a ajutat să alerg primul interval din viața mea. Cu foarte multe îndrumări și încurajări am reușit să alerg aproape 1km cu pace de 6 min/km. A fost crunt. Corpul nu cred că a înțeles ce se întâmplă, pentru că nu l-am mai simțit când m-am oprit. Îmi auzeam doar inima bătând cumva în vid. E surprinzător faptul că am mai fost în stare să fac și recuperare și nu am alergat chiar foarte încet. Am scos per total un pace de 06:28 min/km pe care nu îl voi lua în considerare drept #mypersonalbest pentru că am fost ajutată să ajung aici. Categoric însă că ar trebui să am mai dese astfel de antrenamente.

A fost o zi extraordinară. Și nu doar pentru că am atins pace-ul de mai sus, ci pentru că am ajuns întreagă acasă după plimbarea cu bicicleta de la stadionul Dinamo până în parcul IOR. Mulțumesc șoferilor din trafic care nu au dat peste mine în timp ce traversam intersecția de la Piața Iancului în plină glorie.

29 septembrie

  • Km: 7.15km
  • Time: 00:53:323
  • Pace: 7:29 min/km
  • Objective: run at an easy pace of 7:29min/km, which will help you get used to going for longer runs.

Într-un final cred că am înțeles că pentru o mai bună pregătire ar trebui să respect planul de antrenamente din aplicație, și anume intercalarea alegărilor ușoare și lungi cu cele scurte și rapide. Până acum am fugit de intervale, pentru că mă concentram mai mult pe finalizarea celor 5km în timpul propus, adică cel de 30 de minute. Joi de dimineață am realizat cât de greu e să alergi cu un pace de 6 min, aproape un kilometru, așa că am decis să mă supun indicațiilor aplicației și să fac mai mult decât „tot ce pot”. Planul pentru această zi era să fac puțin peste 7km, la un pace de 7:29. Dacă nu aș fi uitat de ceas la începutul cursei, probabil că acum aș fi avut un timp real de prezentat, așa că odată pornit cronometrul am făcut, pentru liniștea mea sufletească, încă 4km.

Sigur, pace-ul meu este deplorabil, dar așa simt că sunt în stare să termin în acest moment o cursă de 10km. Pe traseu, nu mă obișnuiesc doar cu efortul, ci și cu gândul că nu e totuși atât de greu. Când am obiectiv de viteză, într-o zi, mă concentrez doar pe asta, iar când ating cei 5km propuși sunt absolut fără suflare. Așa, la o cursă care depășește 7km simt că mai pot încă pe atât.

Încă mă așez pe traseu, încă sunt ca un roboțel care își pune piesele în ordine. Încă nu sunt 100% confortabilă cu poziția, cu mișcările corpului. Pe scurt, mă simt ciudat. În mintea mea se derulează așa un film despre cum ar arăta corpul meu dacă aș avea o oglindă care se ține după mine în timpul cursei. De o singură mișcare sunt absolut conștientă tot antrenamentul și anume de spate. Asta fac cel mai des: îmi îndrept spatele. Apoi, când știu că totul e în regulă aici, văd ce pot să fac cu picioarele care să alerg mai repede, dar nici să nu simt că mă descompun după primii 100m. Și uite așa, în acest joc personal, reușesc să termin cursa plănuită în ziua respectivă. Pun în scenă, cu fiecare alergare, un spectacol doar pentru mine și orgoliul care se luptă cel mai tare dintre noi doi în a reuși o poziție a corpului care să nu fie nici ciudată, nici incorectă.

Sinceră să fiu, abia aștept să se termine tot circul ăsta pentru a descoperi într-un sfârșit care e de fapt esența și amuzamentul în toată povestea asta cu alergatul.

Și pentru a vedea că nu mă chinui doar pe teren sau în parc, vă las mai jos clipurile la care mă uit când nu alerg despre cum se aleargă. Acestea două m-au ajutat cel mai mult în a înțelege mecanismul din spatele unei alergări corecte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *