Top 3 cărți din 2021 – Q1

Lista cărților din primul semestru al acestui an cuprinde în continuare titluri pe care le-am citit fără un scop anume. Mă iau mai degrabă după un instinct pe care ulterior mi-e greu să-l explic în astfel de articole. Lista de mai jos nu e menită să te inspire în vreun fel, sunt însă câteva cărți pe care le consider importante și de un interes general. Pe acestea le-am inclus în top trei cele mai bune cărți.

Jared Diamond, Arme virusuri și oțel

Mi-am dorit s-o citesc din curiozitatea de a afla și poate de a înțelege puțin mai bine lumea în care trăim. Precum recunoaște și în cadrul unei conferințe, Yuval Noah Harari s-a inspirat din cărțile lui Diamond, de aceea probabil că dacă ai citit Homo Sapiens sau vreo altă carte a lui Harari, stilurile ți se vor părea similare.

„Arme virusuri și oțel” e considerabil mai greu de citit, dat fiind că e scrisă în 1996. Dar cartea, care ți se va părea un curs intensiv de istorie, te ajută să cunoști lumea dintr-o perspectivă macro, odată cu apariția lui homo sapiens și a dezvoltării lui – până la așa cum ne este cunoscut astăzi –  în diferite părți ale lumii. Diamond susține că mediul a constituit un factor decizional major în distribuția puterii și a averilor de-a lungul globului. Și din acest considerent mi-am scos un citat pe care să-l pot folosi pentru a explica multe situații din viața personală:

„Toate societățile umane conțin oameni inventivi, numai că unele medii asigură mai mult material de pornire și condiții de utilizare a invențiilor mai favorabile decât altele”.

Și aici conferința despre care scriam la început. E de urmărit. Moderatorul pune întrebări foarte bune, iar răspunsurile sunt inteligente și la obiect.

Tim Ferriss, The Four Hour Work Week

Aveam o admirație pentru Tim Ferriss și înainte de a-i citi cartea, dar acum cu atât mai mult consider legitimă admirația mea pentru el. Am mai citit cărți despre „time management” dar Ferriss are un stil de a-ți explica prietenește cât de mult greșești în viață. Și la ceva timp de la terminarea cărții lui, mai am momente în care mă gândesc la ce a scris și cum să fac astfel încât măcar la nivel mintal să mă degreveze de pseudo-probleme sau cum să gestionez mai bine anumite situații excepționale. Tim Ferriss îți oferă o definiție pe larg a ceea ce înseamnă să trăiești mare parte din viață un om liber. Nu știu câți dintre noi sunt încă pregătiți s-o accepte.

Deși am citit-o parcă dintr-o răsuflare, mi-am notat un singur citat care mi s-a părut excepțional. Aceasta îi aparține lui Colin Wilson, scriitor britanic:

The average man is a conformist, accepting miseries and disasters with the stoicism of a cow standing in the rain.

Mi-am luat o recomandare de carte pe care am început-o imediat după aceea s-o citesc, respectiv Zorba Grecul. Ce poezie de carte și câte lecții de viață! Și o lecție de scriitură, să vorbești despre cât de multe înțelesuri au acțiunile omului și să le transpui într-un mod ca și cum fiecare gest reprezintă un dar divin, inclusiv cele mai ciudate și mai prăpăstioase dintre ele.

Acum dacă tot am adus aminte de poveste de viață, trebuie s-o menționez și pe cea a lui Phil Knight care în mod categoric merită transformată într-un film. Și nu cred că exagerez când spun că poate fi o reflecție a sensului pe care-l dai existenței tale.

Jay Shetty, Gândește ca un călugăr

Cartea lui Jay Shetty te enervează și te lămurește în același timp. Pe de o parte înțelegi de ce ar fi bine să-ți însușești anumite practici călugărești și cum te pot ajuta acestea din punct de vedere neurologic, pentru că e același lucru cu a observa lucruri la tine, a le studia puțin și a le corecta în esență pentru a deveni un om mai bun. Pe de altă parte, îți vine să zici: parcă nu aș vrea să fiu totuși mai catolic decât Papa!

Dacă ești din a doua categorie, te înțeleg perfect și mai cred că dacă ești deja un om de succes – și prin asta înțeleg un om care nu stă să se analizeze foarte mult în raport cu ceilalți și își vede de drum cu profesionalism – nu ai nevoie de cartea asta. Am ajuns în punctul la care îmi e destul de greu să nu asociez cărțile de self-help cu un copil care e nevoit să împingă o roabă plină cu bolovani. Adică unde să te mai duci cu toate informațiile astea?

Dar dacă ești ca mine și suferi de sindromul impostorului, ai o mie de frici și o conștiință de sine pe jumătate formată, iată ce cred eu că face cartea lui Jay Shetty: te ajută să înțelegi cum să pui lucrurile în perspectivă. Adică din când în când pui pauză și să te întrebi: Ce s-ar fi întâmplat dacă? Bune și rele. Dacă tocmai ce ai trecut printr-un episod rău te gândești la ce e bun în asta și viceversa. Dimpreună cu practica recunoștinței pentru lucrurile de zi cu zi.

Și dacă vrei o continuare pe subiectul ăsta, poți să asculți dialogul între Brené Brown și Angela Duckworth care și ele (încă!) se confruntă cu episoade de gelozie, se compară cu ceilalți (boala mea preferată). Și ele îți dezvăluie că a pune lucrurile în perspectivă e o cale bună de a-ți calma nervii. Mai mult, s-ar putea să și înveți ceva din asta. Iar Brené are două reguli bune de a scăpa de emoțiile negative. Prima este regula <5555> (5 minutes, 5 hours, 5 months, 5 years) – sper că așa e din ce îmi aduc aminte – și regula de <3 blessings in the morning> sau ceea ce s-ar numi tot un exercițiu de recunoștință.

Poți sări peste prima partea a dialogului și să-i dai play de undeva de la minutul 30.

Cărțile citite în intervalul ianuarie – martie:

  • Andrzej Sapkowski, The Tower of the Swallow
  • Elena Ferrante, Cei care pleacă și cei care rămân
  • Elena Ferrante, Fetița pierdută
  • Eric-Emmanuel Schmitt, Oscar și Tanti Roz
  • English and Politics, The Elements of Style
  • Jared Diamond, Arme virusuri și oțel
  • Jay Shetty, Gândește ca un călugăr
  • Nikos Kazantzakis, Zorba Grecul
  • Phil Knight, Shoe Dog
  • Scott Barry Kaufman & Caroline Gregoire, Făcut pentru creație
  • Tim Ferriss, The Four Hour Work Week

E minunat pentru mine că în trei luni am întrecut numărul cărților citite în total în 2018. Și mă bucur că am învățat lecția de a sări peste capitolele care nu mă ajută în mod direct. Câteodată împrumut cărți din entuziasmul care se creează în jurul unei lucrări sau pentru că cineva pe care-l/o admir o citește și apoi îmi dau seama că nu era neapărat pentru mine. Încerc totuși să împrumut din cărți lucruri care să mă ajute să mă formez (ce să vezi, încă sunt la capitolul ăsta!) și să iau din energia lor pentru creație.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *