Carti – Februarie

books

Ok, ca să încep cu o destăinuire. Nu scriu doar despre cărți ca să scriu pe blog. Acestea sunt însă probabil cele mai structurate și curate articolașe la care lucrez. Spre exemplu, la „Egipt – in autocar” scriu de câteva săptămâni și nu pot să spun că sunt nici la jumătatea poveștii după mii de cuvinte scrise, pentru că sunt doar niște cuvinte scrise într-un notepad, nici măcar word document! Nici n-am ajuns în punctul în care să mă gândesc cum să tai din ele și să le reduc din volum. Și mi-e teamă că nici nu prea am mare chef să fac asta curând. Pe de altă parte, am o povestioară despre gătit cu care o să revin curând.

Până atunci, scriu despre ce am mai citit.

Sabia Destinului, Andrzej Sapkowski

E ciudat că nu îmi pot da seama dacă această parte a fost mai plictisitoare decât prima. Cred că dacă ar fi să facem un sondaj, probabil că majoritatea celor care preferă acest gen de producții, fie că sunt scrieri, seriale sau filme cu eroi sau x-meni, ar spune că nicio continuare nu se compară cu prima parte a poveștii. E și cazul cu Sabia Destinului. Mi-e și rușine cumva să vă spun că mi-a luat mai mult de-o săptămână s-o termin de citit. Abia când am ajuns la penultimul capitol din carte, am apăsat pe butonul de „Împrumută” a treia carte. Culmea e că în cărți, protagoniștii se întâlnesc relativ rapid, spre deosebire de serial care amână acest moment pentru final. Într-un fel cred că ăsta e destinul pe care l-am ales eu cu privire la poveștile lui Sapkowski, să aflu toată povestea înainte apariției serialului și astfel să nu rămân suspendată într-o curiozitate care mi-ar fi luat prea mult din viață. Așa, măcar pot spune că am citit o carte, ceea ce în cazul seriei Witcher vorbim totusi de opt cărți, dintre care observ că mai nou cinci dintre ele sunt deja traduse. Și eu care speram cumva să ajung la a patra carte și să încep să le citesc în engleză. Nu știu, poate că voi apuca s-o citesc pe a șasea. 

Puterea obișnuinței, Charles Duhigg

Din cauza acestei cărți am început să fac din nou liste, ceea ce aș putea să spun că urăsc profund să fac, pentru că listele, din experiența mea, ajung de regulă să îndeplinească aceleași două scenarii: fie nu le respect, fie le abandonez prea ușor. Sigur, nu încerc să subestimez importanța lor, dat fiind că unii chiar s-au descurcat mai bine în viață datorită lor, însă eu parcă sunt mereu la start. Și am două liste mari pe care îmi doresc să le respect. Prima e legată de respectarea unei traiectorii a învățării. Vreau să încetez cu micile obsesii pentru subiecte care nu duc nicăieri. Gata cu zeci de articole pe care le salvez în speranța că într-o zi o să le și citesc. Ce invăț trebuie să vină din cursuri (chiar online) și din cărți. Articolele trebuie să fie conexe studiului din acel moment. Și cred că până acum, cel puțin în aceste două luni din an, mi-am respectat promisiunea. A doua listă e legată de mâncare. Evident că mi-am făcut un nou jurnal legat de ce mănânc în care am completat doar patru zile și apoi am făcut o mare pauză. Nici eu nu mai știu ce număr poate să aibă acest jurnal. Au fost prea multe de-a lungul acestor trei ani de când mi-am propus să slăbesc. Ideea de fapt a unui jurnal nu a venit neapărat din obiectivul de a da scăpa de câteva kilograme, ci din nevoia de a vedea unde greșesc cel mai mult în alimentație, fie că vorbim de un moment al zilei, fie de o dependență de care poate că nu sunt conștientă. Spre exemplu, mi-am format obiceiul de a pofti ceva dulce imedat după masa de prânz, ceea ce sigur că nu e o necesitate, e doar un ritual care trebuie corectat. Și mă opresc aici pentru a nu crede cineva că mai am poate și alte porniri de control mai puțin inofensive, ceea ce nu am!

Cartea lui Charles Duhigg n-a fost neapărat o revelație. Cunoșteam mare parte din automatismele care duc la formarea de obiceiuri, dar a fost o plăcere s-o citesc datorită exemplelor oferite. Pe finalul cărții am decoperit două citate pe care vreau să le împărtășesc cu voi și să le aștern aici, unde cu siguranță voi reveni la un moment dat și știu că voi retrăi plăcerea lecturii acestei cărți datorită lor. 

Pentru Aristotel, deprinderile dețineau poziția supremă. Comportamentele care survin pe negândite sunt dovada eului nostru cel mai adevărat, a spus el.

Modul în care obișnuim să gândim mediul înconjurător și propria noastră persoană creează lumile în care locuim fiecare dintre noi. 

Și apropos de obiceiuri, mai nou am abordat o tehnică nouă de citit. În primul rând, scanez conținutul unei cărți pentru a vedea cum pot împărți paginile astfel încât să reușesc să trec de pragul de 50 de pagini pe zi. Spre exemplu, dimineața la cafea îmi aloc două capitole din Atomic Habits, ceea ce înseamnă că din start am 20 de pagini citite, iar de când ajung la metrou – în drum spre serviciu – și până la ora de culcare încerc să finalizez un capitol din The Witcher, acum fiind deja la treia carte și în care un capitol are în jur de 50 de pagini. Sigur că majoritatea zilelor sunt așa, dar mai sunt și excepții, cum ar fi diminețile în care nu m-am trezit la timp pentru că n-am dormit bine sau weekendurile când din nou m-am predat somnului.

Abia aștept să vă povestesc despre „Atomic Habits” și cum o mare parte din ce a scris James Clear legat de formarea de obiceiuri deja puneam în aplicare fără să-i fi cunoscut metodele. E extraordinar! In plus, ce obicei am mai nou și strategia mea de a-l păstra pe termen lung. 

Și ca o concluzie a acestor prime luni din an, în nouă săptămâni am citit deja 7 cărți ceea ce nu cred că e rău deloc. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *