Nu de mult am avut şi eu reclame stupide pe site. Am încercat să le aleg pe cele care chipurile se potriveau publicului meu ţintă. Clickuri am avut 0, iar vizualizări, cred că până într-o sută, oricum un număr care ar fi coşmarul oricărui Advertiser. În ciuda, vizitatorilor mei care nu construiesc o grafică magnifică, mă întreb totuşi de ce nu a cumpărat nimeni măcar un produs din tot ce am publicat pe site.
Partea pozitivă a trainingurilor e că după 8-9 ore de stat pe scaun şi ascultat, când se termină, am senzaţia că deodată am strâns foarte multe idei. Spre deosebire de cursurile de la facultate, un training e mult mai interactiv şi nu plec obosită, ci dimpotrivă plină de energie constructivă. Vreau să mă apuc chiar pe loc de împlinirea tuturor obiectivelor pe care le-am stabilit chiar în timpul trainingului.
un copac plin de obiective
Am avut de-a lungul întregii mele activităţi de voluntariat de fiecare dată câte un mentor. Întotdeauna am admirat la aceşti oameni dorinţa lor de a se lupta pentru o cauză, pentru o pasiune de-a lor. Mi se părea de inexplicabil cum un om după 8-9 ore de muncă ajunge acasă pentru a se ocupa de o suită de alte proiecte pentru Asociaţie. Între timp am ajuns să fac acelaşi lucru şi să înţeleg de ce atâta dăruire.
Toată săptămâna trecută am încercat să public diverse posturi în care să trollez V-Day. Între timp, după atâte reclame, mesaje pe bloguri şi reţele sociale, mi s-a luat. Dincolo de opinia mea anti V-Day am realizat că lumea trebuie să înceapă singură să-şi dea seama de stupiditatea acestei sărbători, dar mai ales de efectele unei culturi inventate, cum este cea a Americii.
Dacă sunt oameni care cred în ziua de mâine, atunci e problema lor cum percep dragostea, aşa cum până la Valentine’s Day oamenii credeau că iubirea e un absolut, o fericire de-o clipă pe care nici măcar nu ai timp să o celebrezi, ci profiţi de ea, cât mai ai timp. E trist că am ajuns să credem în fericirea falsă a unui cadou stupid ambalat într-un ciolofan roşu.
Perspectivele noastre o să se dilate până când America o să poate privi golul din tradiţiile şi credinţele noastre, dar noi o să iubim de Valentine’s, o sa ne deghizăm de Halloween şi o să mâncăm când deschide la Mac.
Pentru cei care nu ştiu, Super Bowl pentru americani e ca un meci spaniol între Barcelona şi Real Madrid, în cupa UEFA. Doar că pe noi cum prea ne interesează fotbalul american, aşa că am tot promovat Super Bowl ca un eveniment de tipul “Noaptea devoratorilor de publicitate”. Azi am reuşit să mă uit la toate cele 54 de spoturi şi am făcut o selecţie personală de 5 favorite:
Ieri am fost la prima mea petrecere oficială cu bloggerii şi dacă ştiam că e aşa de fun, mergeam la mai multe. Însă, de acum încolo, aşa cum i-am promis lui Haotik, o să particip mai des la evenimente. Înainte să spun ce a fost cu Ziua Z şi tot misterul din jurul acestui concept, să fac o listă cu impresiile mele de aseară:
În continuare am o problemă cu yahoo messenger, care mi se pare cel mai prost mijloc de comunicare online. Încă o inutilitate pe care nu o înţeleg, pe lângă discuţia propriu-zisă pe mess, e massul. Ce ar trebui să presupună un link plasat pur şi simplu într-o căsuţă destinată conversaţiei? Ar trebui să am un răspuns la acel mass, ar trebui să-l dau mai departe….
Evident că sunt mai multe tipuri de mass:
• Cel disperat, al unuia care vrea like-uri pe facebook.
• Cel sec, adică un link pe care ţi-e frică să-l deschizi.
• Cel informativ, destinat mai multor persoane.
Dintre toate cele de mai sus, urăsc cel mai tare linkul plasat, iar culmea e că îl primesc şi pe mail, de unde îmi dau seama că unii au rămas tripaţi pe mass. Se presupune deci că eu ar fi trebuit să ştiu de ce e acolo, ce reprezintă, cui se adresează şi ce să fac cu el?!
În concluzie nu suport massurile şi îmi doresc ca pe viitor lumea să cunoască şi alte strategii banale de promovare a unei stupidităţi personale. Facebook, twitter, cineva?
Fibertel este o firmă de telecomunicaţii din Argentina care a făcut următorul spot despre cât de fotogenici sunt tinerii care-şi uploadează sute de poze cu faţa lor pe facebook. Eu încă mă uit la video-ul ăsta ca la un film de scurt metraj pe care tot vreau să-l revăd (pentru că îmi plac reacţiile tipului!!!).
Dincolo de mesajul publicitar, spotul spune un adevăr al profilului nostru de facebook şi anume că pozele nu sunt niciodată prea multe sau în niciun caz urâte, dar de fapt majoritatea nu sunt profi deloc. Nu am înţeles însă de ce ai face un spot tv (difuzat pe tv) atât de lung pentru un produs online?!
În afară de posturile cu Selena Gomez?! oamenii chiar postează lucruri interesante pe facebook, aşa că vă recomand să le vizitaţi profilul.
Inevitabil au ieşit şi momente comice de la această #revoluţie, cum sunt denumite pompos protestele pe twitter. În orice caz, toată lumea cred că a pus şi a văzut pe facebook clipul cu jandarmul intitulat Conan. Nu ştiu însă câţi dintre voi ştiaţi despre trailerul Jandarmului Conan, care e mult mai tare. Ce să zic, băieţii s-au mişcat destul de repede şi asta ar fi probabil cea mai bună fază comică de până acum.
App. Americanii ar emigra ca să vadă astfel de filmuleţe, dacă SOPA se aprobă!
Orice acţiune de promovare pe Internet trebuie să aibă pe youtube scena cu Hitler din filmul „The Downfall” (2004). Culmea e că personajul nostru favorit, Hitler, e de data aceasta anti SOPA. Evident că tot ce contează aici e scriptul, întrucât video-ul este arhicunoscut. Dacă vă număraţi printre aceia care-l susţin de data asta şi doar de data asta pe Hitler şi ideile lui, atunci vă invit să aflaţi despre SOPA într-o manieră extrem de comică.
Eu am citit o serie de articole despre subiectul zilei de azi, pe care le-am concretizat în articolul de aici. Nu trebuie să mai spun faptul că fac parte din grupul împotriva acestei legi şi spun asta, pentru că SUA, una dintre cele mai influente ţări din lume ne va scutura şi pe noi într-o mare măsură. Ca să nu mai vorbim că adevăraţii piraterişti vor continua să downloadeze nestingherit, iar statul nu va crea decât o falsă impresie de control.
Loading ...