Pentru un context mai bun, nu am citit ce am scris în RECAP 2021 până luna trecută. Așa că am fost puțin surprinsă să constat că, în nebunia mea, chiar am respectat mare parte din ce mi-am propus. Asta în ciuda anilor anteriori în care, de regulă, așteptările erau cu mult mai mari decât ceea ce eram eu pregătită să fac sau să zicem că pur și simplu nu știam să setez obiective realiste.
Efectiv, tot ce am scris după „2022, am trei cuvinte pentru tine: CLARITATE. FOCUS. CURAJ.” reprezintă o proiecție satisfăcătoare a ceea ce a fost 2022 pentru mine.
Claritate
Mai mult pe ce-mi doresc să realizez, unde vreau să ajung. Ba chiar într-o zi aș vrea să stau să fac și eu exercițiul despre care povestea Dragoș Vîlcu în acest podcast, respectiv să-mi imaginez cum ar arăta o zi din viața mea peste trei ani, la nivel de detaliu. De la ce fac oră de oră, la cum mă simt. Plus să mă ajută mult și pe construirea de personaje, un exercițiu cu care mă joc în jurnal.
Și, dincolo de obiectivele profesionale, pentru că de aici pornea mai mult nevoia de claritate, e și lucrul cu mine și la acest capitol am, se înțelege, planuri mari. E vorba de sesiuni de terapie, impropriu spus, pe care le fac eu cu mine ca să-mi găsesc punctele slabe, să descopăr de unde vin anumite frici, să le înțeleg și să văd cum pot să le controlez. Am emoții la propriu când scriu despre asta, pentru că sunt nerăbdătoare să continui călătoria în 2023 cu și mai mult curaj.
Focus
Îmi propuneam, de exemplu, să lucrez mai grupat și detaliam asta în capitolul despre sport. E adevărat că nu m-am mai zbătut ca un hamster pe roată. În schimb, am avut sesiuni de lucru de 45 de minute, de câte trei ori sau patru ori pe săptămână. M-a ajutat enorm faptul că am început să merg la sală, cu toate că mersul la sală se număra printre preconcepțiile care m-au tras în jos o perioadă. Așa cum e în prezent anxietatea de a nu rata vreun antrenament de teamă să pierd controlul (a kilogramelor, a stării de bine, a obiceiului – nu știu încă a ce).
Pe plan profesional n-am scăpat de multitasking. E bine totuși că-l conștientizez la mine, dar și la alții. Văd, în diferite contexte, oameni care nu se pot abține să nu se uite la notificările de pe iWatch, în timp ce poartă un dialog. Și văd asta la apropiați care ai zice că au ceva cunoștințe despre cum ne influențează tot acest zgomot digital. Ce să mai zic de frizerița care m-a tuns pe mine de curând și care la fiecare aprindere luminoasă a ecranului, se oprea din tuns și își arunca privirea spre telefon sau chiar răspundea la mesaje, ignorând complet că o ființă umană se află pe scaun lângă ea. Nici nu mi se pare ofensator, pentru că deja e de-a dreptul ridicol ce se întâmplă.
Eu am o problemă cu recompensele de social media în timp ce lucrez, acele mini pauze pe care mi le dau drept răsplată că am scris un text sau că am venit cu o idee. E greu să scap de el, că deja sunt reflex, dar o să le găsesc eu un tratament care să funcționeze pe termen lung.
Curaj
Aș începe cu: să abandonez cărțile atunci când mi se pare că nu îmi oferă ceva. Am încercat să fac asta de-a lungul anului, dar tot am terminat câteva cu o încăpățânare absurdă. Și aș continua cu ceea ce scriam în 2021: să încetez să mai vreau să mă placă toată lumea. Cu toate că în 2022 nu mi-am creat remușcări în privința asta. Ba chiar la nivel relațional, m-am întâlnit cu prieteni pe care nu i-am mai văzut de foarte mult timp și au fost atât de frumoase clipele alea de revedere că stau și acum cu mine, ca un loc fericit pe unde mă duc uneori cu mintea.
Altele sunt capitole la care vreau să lucrez pentru mai mult curaj. Și ca mulți alții, am și eu credințele mele limitative care mă țin pe loc. Simt că mă mint îngrozitor legat de anumite aspecte, unele evidente poate și pentru cei care nu mă cunosc foarte bine. Iar altele care sunt atât de bine interiorizate încât de îndată ce-o să încep să lucrez să le depășesc o să mă oblige să-mi reconfigurezi rutina asta de acum care-mi place atât de mult. Ce mă motivează totuși e că odată ce ies din confort, o să văd lucrurile de alt nivel, sper eu, mai bun și c-o să-mi placă la fel de mult odată ce am ajuns acolo.
Dincolo de schimbarea profesională din 2022 care pentru mine a fost un pas important și m-a impulsionat să ies dintr-o zonă familiară și să descopăr un domeniu nou, dacă ai venit de câteva ori pe acest blog, știi deja că sunt și alte aspecte la care țin când vine vorba de dezvoltarea mea:
Cărți
Ce am încercat diferit anul ăsta a fost să aduc conținutul cărților fie în istorisirile din jurnal, fie să le transform în articole de blog tocmai ca să asimilez mai bine informațiile. Sau să vorbesc cu prietenii despre anumite cărți cum s-a întâmplat cu „No Rules Rules”. Alte cărți au fost în zona de self-help tocmai pentru că îmi doresc să deblochez anumite frici. Și altele au fost beletristică pură, dar mi-am luat ceva chiar și de acolo. Spre exemplu am descoperit că-mi place tare mult stilul descriptiv pe care-l folosește Backman în cărțile lui și o să încerc să-l folosesc și eu ca exercițiu.
Am citit mai concentrat, pe subiecte de interes, și mai mult în engleză, dar versus 2021 am citit mai puțin. Doar 23 de cărți în total.
Scris
Am avut opt articole scrise pe blog în 2022. Mă rog, scris e mult spus. Sunt aceste însemnări care mă ajută să îmi structurez ideile din cap, atâta tot. Și cred că trei chiar îmi plac prin modul în care le-am gândit și ar fi acestea: „Un gând scurt: am uitat să stăm de vorbă”, „Calea renunțării cu Al Pacino” și „O idee despre curaj” (și cred aici o să existe o continuare). Să nu mă înțelegi greșit, nu-mi place neapărat cum le-am scris, ci cum s-au întrepătruns ideile în exact aceeași perioadă ca să iasă aceste trei articole în forma pe care o găsești pe blog.
Am, în schimb, foarte multe însemnări în jurnal, cred că mai mult ca în oricare an. Eu îi spun locul în care merg la terapie, în care exersez idei, în care mâzgălesc, în care mă distrez. Păcat că uneori nu fac nimic din toate astea!
Sport
De data asta, nu am mai alergat ca nebuna în ianuarie și nici în vreo altă lună. Am mers mult pe jos, am revenit la înot, particip la clase, la sală, unde fac sport de plăcere. Ca să fiu sinceră, uneori mă duc doar pentru antrenori. E suficient o oră să stau în preajma lor ca să-mi schimb starea și asta consider că e o satisfacție pe care mi-o permit la final de zi. În continuare, fac vreo 3-4 antrenamente pe săptămână, dar și dacă fac două sunt mulțumită.
Drumețiile au făcut parte din regimul meu sportiv și chiar am făcut mai multe în 2022. Îmi propusesem un traseu pe lună, dar într-un final mi-au ieșit doar șapte. Și superbe toate! Nu cred că e o activitate mai satisfăcătoare decât mersul pe munte, nici măcar să schiez, sport pe care am început să-l stăpânesc din ce în ce mai bine. Îți las cu ocazia asta cea mai frumoasă poză pe care am făcut eu de pe munte anul ăsta. E vederea de la Refugiul Diana, cum mergi pe o potecă laterală:
Ce-mi iau din 2022?
Lecția legată de curaj. Nu e ușor să ies din plăpumioară când ce urmează e jenant, e cu sfărâmarea egoului, e cu anxietate la cote maxime. Dar ai văzut deja de aici ce mă ajută să înving anumite frici. Sper să mă țin de asta și în 2023.
Reuniunile cu prietenii de câte ori am ocazia, din inițiativa mea sau a lor. Poate sună adolescentin așa, dar mi se par importante conversațiile în afara zonei în care mă învârt zi de zi: acasă – birou – sală – acasă. Ajută să analizezi puțin ce se întâmplă cu viața ta, în raport cu ceilalți, dar și să descoperi lucruri noi, să probezi idei (vezi și articolul „Un gând scurt: am uitat să stăm de vorbă”).
Însemnările despre orice mă inspiră. Din cărți, din podcasturi, din articole, din conversații, din filme. N-am descoperit încă dacă mă mint cu asta, dar mă ajută în procesul creativ. Fac conexiunile mult mai ușor când mă apuc să scriu despre un subiect care mă pasionează. Sunt conștientă că vor fi multe ore pierdute ascultând podcasturi care nu mă ajută în vreun fel anume, dar dacă aud ceva valoros, pun mâna și scriu.
Ce așteptări am de la 2023?
Dincolo de răspunsul evident: să fiu mai bună în tot ceea ce fac, în primul rând să nu-mi mai fie frică să încerc. Am o teorie despre cărțile pe care aș fi putut să le citesc. Măcar încercam să citesc, în loc să petrec ore uitându-mă la seriale din care n-am învățat nimic. Cam așa e și cu frica. N-aș vrea să repet o greșeală de două ori. Aș vrea măcar să încerc.
Să scriu mai mult în sens literar. De la descrieri de personaje, o să trec la peisaje. Mi-ar plăcea să exersez să descriu dealurile care mi-au oferit cea mai frumoasă amintire a primăverii.
Să-mi calibrez energia spre lucruri care contează. La fel, e un proces, dar poate cel care le cuprinde pe toate de mai sus. Să învăț să-mi îndrept atenția spre lucruri (mai) meaningful. Cum știu care sunt importante sau nu? Habar nu am, sincer, dar am încredere c-o să știu să le disting pe parcurs, pentru că nimeni și nimic nu poate fi interesant dacă nu include și puțin mister.
Închei cu o poză bonus de la munte ca poate în 2023 să ne vedem pe traseu:
