“Orange Is the New Black”, un serial inspirat din fapte reale

Numeroasele nominalizari le Premiile Emmy de anul acesta confirma faptul ca “Orange Is the New Black” este cel mai bun serial al momentului. Cel putin primele 2 sezoane au acordat serialului triumful pe care acum si-l disfrunta din plin. Ceea ce poate unii fani ai serialului nu stiu, este ca productia se bazeaza pe o carte autobiografica scrisa de Piper Kerman – “Orange Is the New Black: My Year in a Women’s Prison”.

Am tinut sa fac aceasta precizare, pentru ca in general orice productie bazata de fapte reale iese foarte bine. Sunt numeroase exemple de astfel de filme, dar si seriale, iar trendul este inca unul ascendent, dovada “The Hunger Games” – film si “Game of Thrones” – serial. “Orange Is the New Black” este un adevarat deliciu privind din perspectiva modificarii povestii, pentru ca Jenji Kihan a stiut cum sa evidentieze in maniera comica experientele traite in realitate de Piper Kerman.

Un alt element de originalitate se refera la figurile noi care compun castingul. Deasupra tuturor nou-venitelor, printre care Laverne Cox – noua diva transsexuala, se afla Taylor Schilling a carei figura exprima deopotriva antipatie si simpatie, ceea ce rar intalnesti la anumiti actori.

Ceea ce m-a tinut pe mine cel mai mult in fata ecranului, au fost episoadele (tele)novelistice, adica acele momente in care se prezinta drama fiecarei persoane din inchisoare. Primul sezon a avut acest rol introductiv, apoi al doilea a completat cu noi personaje si o noua oranduiala ce a debusolat putin actiunea facand-o si mai interesanta.

Nu ma mira faptul ca inca un serial despre si cu femei are succes, dupa modelul “American Horror Story” si “Girls” pentru a da doar 2 exemple. Creatoarea “Weeds” – Jenji Kohan a ilustrat inca o data puterea feminina intr-o lume unde gardienii detin cheia ordinii. Ea a transmis pe ecrane, ceea ce Kerman a reusit sa faca in cartea autobiografica si anume sa arate lumii o fata nevazuta a inchisorilor. De la gruparile care se creeaza in interior, la relatiile de superioritate si tacticile de supravietuire.

In concluzie, “Orange Is the New Black” evidentiaza foarte comic marginalul, celebrul motiv folosit de regizori ca Almodovar, iar asta e de apreciat intr-o productie hollywoodiana. Cand spun marginal in inchisoarea din serial ma refer la: persoanele care au statut de prizonier, rudele care se aleg cu o alta imagine in societate, lesbienele si transsexualii.

Daca vreti sa aflati mai multe despre seriale, puteti intra aici.

Cine se uita la “Orange Is the New Black”?

5 thoughts on ““Orange Is the New Black”, un serial inspirat din fapte reale

  1. Pingback: Jenji Kohan, modelul succesului in productiile tv | Elena Pelmus - blog

  2. Pingback: Uzo Aduba, dupa ce a renuntat la actorie | Happy Blog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *