4 lectii de viata de la James Altucher

4 lectii de viata de la James Altucher

Anul ăsta mi-am propus să citesc 20 de cărți, inclusiv audiobookuri, cu șapte mai mult față de 2018. Suntem deja în luna a patra, iar eu sunt abia la a cincea carte. Să zicem a șasea cu „Can’t Hurt Me” de pe Audible, ceea ce nu face totuși mai puțin înfricoșător faptul că mai am de citit 14 cărți în vreo opt luni pentru a-mi atinge obiectivul. 

În încercarea de a nu intra în panică, odată cu „Dulcele bar”, mi-am propus să țin cont de cât de mult pot să citesc într-o zi și cum pot să forțez puțin procesul de lectură ca să ajung aproape de obiectivul dorit. Așa că o să intru în câteva detalii despre cum și cât citesc pentru a vedea care e strategia mea. Pentru cărțile în limba română, mi-am impus să citesc minimum 50 de pagini pe zi, iar pentru cele în engleză 25 de pagini pe zi. Alegerea cărților însă nu e influențată de acești metrici și încerc să împrumut cărți astfel încât să am întotdeauna la dispoziție o carte în engleză și una în română. 

În plus, citesc doar de luni până vineri, în metrou, în drum spre serviciu și trebuie să recunosc că nu am fost la fel de disciplinată de la începutul anului ceea ce înseamnă că la ritmul impus acum, pentru a ajunge la obiectivul de 20 de cărți, mai am vreo două cărți de recuperat. 

În cazul „Choose Yourself” am avut la dispoziție 11 zile să termin cartea lui James Altucher, dar am reușit în nouă, ceea ce mi-a oferit avantajul de a începe „Lord of the Flies” cu două zile mai devreme. Ca în cazul oricărei alte cărți scrise în engleză mi-am propus să citesc 25 de pagini pe zi și să închid cartea pe 3 mai. Dar eu sper ca acest lucru să se întâmple chiar mai devreme. Azi (23 aprilie) e prima zi de lectură și sunt curioasă cât pot să citesc din cartea lui William Golding. 

Un alt obiectiv pe care îl am este să scriu despre cărțile care m-au inspirat și am inclus aceste articole într-o colecție pe care o denumesc simbolic „Jurnal intim cu cărți”. În fapt, mi-ar plăcea să cred că această serie de articole e utilă în special celor care caută idei despre productivitate și, de ce nu, povești interesante de viață. „Choose Yourself” stă cuminte pe biroul meu, plină de însemnări ale paragrafelor care ar putea să vă inspire în vreun fel. 

Înainte de toate, dacă nu știți cine e James Altucher, o scurtă introducere despre munca lui ne-ar ajuta să înțelegem contextul cărții sale. A lucrat foarte mulți ani la HBO unde a avut multe tentative eșuate în a-și pune ideile creative în practică, așa că dincolo de acest job full-time a început să facă site-uri pentru alte companii mari. Ulterior a creat un business din asta și l-a vândut pe foarte mulți bani. Din acest punct încolo însă a urmat un traseu sinuos care l-a dus din culmea succesului în pragul depresiei și al falimentului. 

Partea interesantă abia acum intervine. Așa cum veți citi și în carte, are foarte multe referințe ale unor oameni care au luat-o de la zero ca și el. Personal și-a revenit din criză apelând la rețeaua de cunoștințe pe care și-a creat-o și cerându-le ajutorul. Așa a început să scrie pentru publicații precum Forbes sau Financial Times. Apoi și-a creat un blog și a continuat să scrie până când a ajuns să-și expună ideile în cărți. 

Iată cele patru lecții de viață pe care le-am extras din cartea „Choose Yourself”. 

I. Back to basic 

Sunt aceste „Four Bodies” – cum le spune el – de care să avem grijă zilnic și care stau la baza unei vieți echilibrate.

  • The Physical Body – să ai grijă ce mănânci, să faci sport și să te odihnești.
  • The Emotional Body – să ai alături oameni în care te poți încrede și să-i ajuți pe alții. 
  • The Mental Body – excercițiul minții. De exemplu, el își propune să scrie 10 idei pe zi ca exercițiu al minții. Am încercat și eu să fac asta și spre surprinderea mea nu e tocmai ușor. Doar în prima zi am scris 10 și mai mult de teama gândului că n-aș fi în stare. E drept că am redus numărul lor cu fiecare zi care a trecut de atunci, dar încă vreau ca ăsta să devină un obicei pentru mine. 
  • The Spiritual Body sau ceea ce tot am citit în ultimul an – să te gândești pentru ce ești recunoscător și să încerci să trăiești în prezent. În „Dulcele bar”, Moehringer traduce asta cu „n-o să îmi fac griji pentru ceva ce nu s-a întâmplat”. 

II. Don’t have opinions 

„Do you really think you are going to change anyone’s mind? I always wonder, who are these people who spend all day on Internet message boards and comments sections getting really angry and trying to prove their opinion is THE opinion that everybody should have”. 

Nu exagerez când scriu că acest capitol m-a trezit la realitate. Și are dreptate, n-o să schimbi opinia nimănui și în niciun caz opinia celui care trăiește la mii de kilometri depărtare de tine doar pentru că accesul la Internet îi dă posibilitatea să comenteze.

III. Don’t be angry

„It’s a form of dishonesty when you lie to yourself about the expectations you have of others”. 

Acesta e poate cel mai greu exercițiu dintre toate. Am început cu adevărat să îmi controlez reacțiile nervoase de aproape un an și am observat la mine două tipuri de comportamente. Primul e cel impulsiv, adică încep să vorbesc foarte repede, punând totodată multe întrebări – ceea ce acum mi se pare amuzant căci mă imaginez având astfel de reacții. Asta e partea pe care nu știu s-o controlez aproape deloc. Și mai e comportamentul de introvert pe care îl aplic atunci când nivelul meu de nervi chiar a atins un prag sensibil. Și cred că pe ăsta am ajuns să-l controlez într-o oarecare măsură. E un exercițiu împrumutat de la Brene Brown. Trimit zeci de mesaje în care îmi exprim supărarea unui prieten care mă cunoaște suficient de bine încât să-și dea seama că „Ok, Elena a avut o criză”. Și e reciproc exercițiul. Îmi încurajez prietenii să facă asta, pentru că e inutil să vrei să cari pe umeri o stare sau o energie negativă care n-o să ajute absolut deloc în viață. 

IV. No Excuses

„Excuses are easy lies we tell ourselves to cover up our failures”.

Pentru mine asta se traduce cu a trecut o zi și eu nu am scris nimic – scuză. A trecut o săptămână și n-am alergat – scuză. 

 Partea asta cred că se completează foarte bine cu un alt subcapitol din carte care se numește „Dance with failure”. Aici, luând în considerare exemplele pe care le oferă în carte – nume precum Einsten, Newton, Heinsenberg și mulți alții – acest „failure” n-are cum să aibă aceeași definiție și pentru mine. Dar cred că fiecare are câte o dorință de împlinire personală într-un fel anume. Și atunci se pune că ai ratat doar în cazurile în care ai primit atâtea respingeri în a-ți îndeplini scopul, încât ai încetat să le mai numeri. 

Choose Yourself” nu e neapărat cartea care m-a determinat să acționez în vreun fel – exceptând tentativa eșuată de a scrie 10 idei pe zi – dar mi-a adus aminte toate aceste patru lecții pe care le știam deja și la care lucrez de ceva timp. Pentru aceia dintre voi care ați vrea s-o citiți, cartea cuprinde o mulțime de exemple și idei care ar putea să vă aducă o schimbare pozitivă că e vorba de un obicei nou sau de o nouă perspectivă a lucrurilor.

Referitor la obiectivul meu de a citi 20 de cărți anul acesta, nu pot să închei fără să nu vă recomand articolul lui Ryan Holiday despre cum a început el să citească tone de cărți și cum a ajuns să le citească pe acelea care au avut un rol major în viața lui. Și tot despre lectură vorbește Andrei în podcastul de aici. Sper să vă ajute dacă și voi vreți ca cititul să fie acel obicei zilnic pentru care nu există scuze. 

One thought on “4 lectii de viata de la James Altucher

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *