Acesta excursie din Ardeal nu a fost poate cea mai grozava dintre toate cele realizate pana acum in Romania, dar am reusit sa vad cateva obiective turistice importante in tara noastra si am aflat multe lucruri interesante. Mi-am propus sa las vaicarelile la o parte, dar trebuie sa mentionez ca a fost pentru prima data cand am simtit nevoia autostrazilor in Romania, ceea ce ma face sa ii aplaud pe cei care vin spre exemplu de la Timisoara pana la mare. Si, apropos de asta, Georgiana mi-a dat sa citesc un articol socant, aici.
Calatoriile dau dependenta. Sigur, daca unii sunt dispusi sa reziste in masina ore in sire pe drumurile din Romania, inseamna ca pasionatii de calatorii de la noi din tara sunt adevarati stoici. Cand am revenit in Bucuresti dupa un drum de peste 1 153 de km (parcursi in mai multe zile) mi-am promis sa nu mai plec la drum cu masina multe weekenduri la randul de acum incolo. Tot o alta promisiune a fost si aceea de a aloca 2-3 zile vizitarii unui oras anume, asa cum s-a intamplat cu Sibiul anul trecut – vedeti povestea aici – doar ca am realizat de curand ca nu sunt multe orase ca acesta in Romania. E prielnica insa o calatorie pana la Turda, la salina, caci aveti ce vedea.
A doua zi de festival a inceput devreme pentru mine si prietenul meu. Am plecat in jur de 9-10 dimineata din localitate pentru a ajunge la Turda cat se poate de devreme, asa ca ne-am trezit in salina cu jumatate de covrig in stomac si o durere masiva de cap. Avand experienta cozilor de la Slanic Prahova – despre cele doua tentative ale noastre de a vizita salina puteti citi aici – ne-am grabit sa ne asezam la coada cu cearta, cu nervi si cu gandul reconfortant ca o sa avem suficient timp sa savuram o cafea, ascultand povestile pustilor de clasa primara din fata noastra. Pana ce ni s-au topit noua nervii de la caldura care ne batea puternic in cap, am si auzit ca cei care nu au venit in grupuri se pot duce in fata, la casierie. Au fost cele mai dulci cuvinte ascultate pana atunci in vacanta aia, atat de dulci ca am uitat si de cafea si de mancare.
Nu cred ca ne-a scapat vreo camera sau vreun coltisor din salina. Ba chiar am mers de „fun” printr-un vechi tunel al minerilor, in jur de 300 m, pentru a vedea ce e la capatul lui. La Turda, salina are forma unei palni. Astfel ca sus puteti sa vedeti vechiul mecanism de exploatare, iar jos se afla mai multe zone de relaxare, inclusiv un laculet unde va puteti plimba cu barca (10 lei/jumatate de ora – parca). Partea fascinanta pentru mine a fost urcarea scarilor, pentru ca odata ajunsi sus nu gafaiam deloc, cu toate ca sunt foarte multe scari de urcat. Abia la Praid aveam eu sa ma prind de ce a fost totul atat de usor. Pentru noi a fost ca si cum am fi jucat in Hunger Games, penultimul episod, cand a inceput bombardamentul asupra Districtului 13. Ecoul facut de mingile de bowling ne-a speriat putin pana cand ne-am dat seama ce se auzea asa „infricosator”.
Praid nu arata la fel de spectaculos, dar iti ofera o serie de zone de relaxare. Salina are chiar un restaurant, ceva magazine de unde poti lua o gustare sau o cafea si foarte multe mese. La Praid mi-a placut mai mult poate pentru ca am mers intr-o zi de luni – ziua de intoarcere – si erau foarte putini vizitatori, iar aerul nu era asa de intepator ca la Turda. In plus, am avut timp sa citesc despre salina si beneficiile vizitarii unui astfel de loc. Regretul major al acestei excursii a fost ca nu am ramas mai mult la Praid, pentru ca e intr-adevar o statiune frumoasa. Biletul de intrare in salina e de 25 de lei, dar programul se incheie in jur de 8, deci o zi de stat acolo ar fi fost ideala. In plus, daca vreti sa stati mai multe zile, aveti pe unde va plimba, Sovata fiind destul de aproape.
Inainte de a ajunge la Praid, ne-am oprit in doua orase: Cluj-Napoca, unde am si dormit o noapte si Targu Mures. Clujul a fost urmatoarea noastra oprire dupa Blaj. Jumatate din zi am petrecut-o dormind. Desigur ca pe seara cand am iesit sa vedem orasul, am umblat brambura, iar centrul vechi l-am descoperit din intamplare. Mi-a placut ca invazia shaorma s-a miscat mai lent aici. Lanturile fast-food au acelasi regim de toleranta. Se accepta, dar cu o expunere minora. De exemplu, nici nu aveam sa observam KFC-ul din centru decat dupa foarte multe plimbari. Oamenii. Aici oamenii sunt mult mai eleganti si relaxati. Nu am observat cersetori sau cel putin cat am stat noi la o terasa, nu a venit nimeni cu cerseala.
Ne-au ramas foarte multe locuri de vazut in Cluj si asta pentru ca ne-am promis ca in dimineata plecarii sa ne mai plimbam putin prin oras. Cred ca am dat vreo o ora ture cu masina pentru a gasi un loc de parcare. Niciunul, dar niciunul disponibil. Ca sa nu mai spun ca nu exista zona in care sa iti lasi masina fara sa dai 1 sau 2 lei pe parcare (in functie de zona in care te afli). Eu nu imi pot imagina unde au parcat toti turistii veniti la TIFF daca luni, dupa festival, nu am vazut macar un loc disponibil. Sunt constienta ca parcarea trebuie platita, doar ca am vazut Sibiul si acolo totul pare sa aiba o justificare, in sensul in care am stat si mai multe zile si nu am avut vreo problema cu gasirea unui loc pentru a parca, iar plata oricum e mult mai mica fata de alte orase.
Cluj-Napoca, Targu Mures sunt locuri ce merita atentia oricarui roman, dar aceluia care ajunge acolo cu o anumita ocazie. Cum e TIFF-ul in Cluj, pentru ca macar asa esti sigur ca inveti ceva si ca exista destule afise care sa te indrume spre festival si implicit spre vizitarea unor institutii pe care in alt context nu le-ai fi bagat in seama. In rest, din punct de vedere turistic, Romania nu stie cum sa ii trateze pe turistii ca mine sau ca altii care vor sa afle de un muzeu, de o cladire interesanta, smad. Va dadeam exemplul Brasovului si va spuneam ca in atatia ani de cand ma duc in Brasov, abia recent am fost pe dealul cetatii. Romania are foarte multe astfel de locuri panoramice care ar putea constitui subiectul unei campanii de promovare.
Ar fi multe de spus cand te intorci dupa o vacanta (chiar si pe fuga) cum a fost a noastra, dar ma rezum la a spune ca tara noastra e suficient de frumoasa si are suficient de multa cultura pentru turistii din tara sau din afara ei. E drept ca se simte dezinteresul unor oameni (dintre cei importanti) in dezvoltarea zonelor si in informare, dar propunerile de distractie din tara exista inca si sunt foarte interesante. Una ar fi festivalurile de muzica ce reprezinta, in opinia mea, in momentul de fata, cea mai puternica voce de promovare a turismului de la noi.
Pingback: Din București și până-n Maramureș |