Una dintre partile bune ale festivalurilor din Romania e ca datorita lor poti pleca intr-o calatorie pe care probabil nu ai fi planificat-o niciodata. Asa a fost in cazul nostru Blaj Alive. Partea amuzanta a fost ca in mintea noastra Blajul insemna o simpla campie unde se aduna oamenii o data pe an pentru muzica. Asa ca imaginati-va fetele noastre (a mea si a prietenului meu) dupa ce am strabatut jumatate din Ardeal printre coline doar ca sa vedem semnul de localitate pe care scria „Blaj” si o asezare in stil ardelenesc ce ne astepta cuminte intr-o vale.
Pana si la vederea semnului de localitate am avut dubii legate de locatia noastra de distractie, iar surpriza a durat pana cand am intrat realmente pe strada Campia Libertatii ce adapostea cateva blocuri si o poarta mare pe unde se perindau zeci de oameni: tineri din toate partile tarii, politisti si localnici de toate varstele.
Spre deosebire de alte jurnale de calatorie realizate pana acum, de data aceasta, am sa va povestesc fragmentar despre excursia din Ardeal si voi dedica ceva randuri festivalului, pentru ca as vrea sa ii conving pe unii dintre voi sa mearga anul viitor.
Noi am ajuns vineri seara la Blaj, in jur de ora 5, dupa un drum ce a inceput in Ploiesti, pe la ora 8 dimineata si am facut doar o singura oprire lunga, in Alba Iulia. Sigur ca nu am stat cat ne-am fi dorit noi, dar a fost suficient pentru a culege cateva detalii cum ar fi acest branding de oras: “cealalta capitala”, strazile curate, mirosul chiar prea puternic de trandafiri, peisajele care se intrevedeau printre blocuri si bineinteles centrul vechi unde m-as plimba fara sa ma plictisesc. Pe drum am avut chiar indoilei daca nu ar fi fost mai bine sa poposim in Alba Iulia, in loc sa mergem la festival, dar acum ma bucur ca ne-am razgandit, pentru ca aveam sa ne distram asa cum nu am mai facut-o de foarte mult timp.
La Blaj am avut sentimentul ca sunt undeva pe o campie langa mare si ca in fiecare seara urma sa mergem pe faleza unde se canta intr-adevar muzica buna. Au fost poate cele mai linistite si distractive 2 zile din acest an. In mare, am ascultat muzica si am baut bere – toata ziua. Oamenii prezenti la festival erau cumva impartiti. Am vazut tineri care preferau sa leneveasca langa cort in loc sa mearga in fata scenei, altii stateau la coada la mici si carnati, altii se odihneau langa scena in zona plina de hamace si perne, iar noi ne invarteam dintr-un colt in altul pentru a nu rata nimic. Ne-am fatait atat de mult ca stiam pana si ce toaleta era mai curata. Sigur, am ratat si noi o parte dintre trupele din deschidere, dar am dansat ca nebunii pe piesele trupelor Subcarpati, Dubioza Kolektiv si Manu Chao, iar totul s-a auzit extrem de bine.
Comparatia cu marea nu e deloc intamplatoare, pentru ca atmosfera de la festival mi-a adus aminte de Vama si de libertatea pe care o simti cand pasesti pe plaja de acolo. La Blaj, denumirea strazii e cea care dicteaza „dress codul” evenimentului. Am adaugat, asadar, pe harta locurilor ce au rolul de a te detasa pur si simplu de tine cel stresat, ingrijorator si crizat, Blajul. Festivalul de aici trebuie sa devina traditie pentru mine si sper si pentru prietenul meu, pentru ca avem nevoie de cat mai multe escapade din acestea care sa ne aduca aminte ca putem fi mai liberi, mai fericiti.
Revin curand cu un nou articol in Jurnal din Ardeal despre salinele din Transilvania.