Dupa ce petreci chiar si o zingura zi in Sibiu, incepi sa te gandesti cum ar fi daca ai locui aici. Nu e greu de imaginat o viata in acest oras cand totul in jurul tau pare atat de organizat si linistit. Cum spuneam si in postul precedent, Sibiul iti ofera sansa contemplarii, adica sansa acomodarii cu timpul care zboara agale. Daca in centrul vechi din Bucuresti turistul trece printr-un proces mecanizat, propriu consumerismului de model: „ai venit, ai si plecat”, in Sibiu, turistul trece printr-un proces cultural liber.
Daca stai chiar mai multe zile in Sibiu, ai posibilitatea de a te vindeca de tot de Bucuresti, scapand intr-un fel de automatismul vitezei si incepi usor, usor sa te obisnuiesti cu chelneri amabili, cu timpul de asteptare, cu aglomeratia de pe pietonal si cu oamenii simpatici care nu se deranjeaza sa te priveasca frumos.
Nu stiu cum era Sibiul inainte de a deveni capitala cultura europeana, dar momentul 2007 a facut evidente simbolurile ascunse ale orasului, asa cum ar trebui sa se intample cu fiecare asezare din Romania, oricat de mica, mare ar fi ea. Titlul acestui jurnal de calatorie are mare legatura cu precizia cu care locuitorii de aici au reusit sa arate turistului cu degetul cele mai frumoase locuri din Sibiu.
In a treia zi in acest oras, eram deja fascinata de orice straduta si am incercat in zadar, totusi, sa parcurg fiecare poteca din centru, pentru ca patru zile nu sunt suficiente pentru a descoperi detaliile din comoara citadina. Am vizitat putin din Brukenthal – o expozitie de arta Dali si Muzeul de Istorie care a reprezentat un labirint de piese antice, pornind de la obiceiurile dacice pana la fastuoasa colectie Brukenthal de bijuterii si piese arhitecurale vechi.
Turnul Sfatului e intr-adevar o poarta spre trecut si un obiectiv de unde poti admira negustorimea din Piata Mica si Piata Mare. Dupa cum bine spunea un ingrijitor la Muzeul Satului Astra si cred ca replica lui ar trebui sa reprezinte o premisa cu care turistul roman sa se inarmeze intr-o calatorie: „nu e nevoie sa va uitati la fiecare lingura”. E de fapt imposibil sa vizitezi toate muzeele din Sibiu, asa ca ce ii mai ramane turistului ca mine? Sa alerge dupa cele mai stranii alei si sa astepte venirea mesei de seara la Union cu Staropramen inclus si o cafea buna la Pardon.
In concluzie, excursia aceasta mi-a oferit atat lectii teoretice, cat si pratice. Dintre cele practice am invatat ca trebuie sa ai mereu la tine un telefon incarcat pentru a-l folosi sa iesi din centru si sa ajungi cu bine la cazare. De asemenea, telefonul nu este aparat foto. Daca esti un maniac al pozelor, atunci trebuie sa ai la tine macar un compact de 3 milioane cu care sa faci oricate instantanee doresti.
Alte tipsuri se refera la mancare si cazare. Eu si prietenul meu am mancat la un restaurant studentesc unde meniul zilei era 11 lei si cel mai primitor loc unde, din pacate ajungeam doar ca sa dormim, este Pensiunea Fortuna. Poate unii dintre voi nu sunt fani fast-fooduri, dar la Sibiu se merita sa ajungi la Super Mamma pentru un meniu bagheta. Regret ca nu am incercat si alte mancaruri locale, dar nu ratati inghetata de pe pietonal. E divina!
Inarmati-va, asadar, daca ajungeti prin Sibiu cu optimism si energie, pentru ca e de colindat si de contemplat!
