Prima dată într-o peşteră

Vineri am plecat iar şi am vizitat pentru prima oară o peşteră. Traseul Ploieşti – Hotel Peştera poate vă este multora cunoscut. Am deviat puţin şi până la Piatra Arsă, deşi nu am ajuns până acolo. Peisajul acela pe care l-aţi văzut la tv, cu peticele acelea de zăpadă arată fenomenal în realitate.

Pe traseul Sinaia-Piatra Arsă am fost chiar anul trecut cu echipa TradeAds în ultimul teambuilding la care am participat şi eu. Aşa că o parte din traseu îl cunoşteam. De la intersecţia care duce spre Piatra Arsă am mers înainte, iar tot ce a urmat a fost excepţional. Din păcate o parte din drum nu era tocmai potrivit pentru maşinile noastre de Ploieşti, dar am văzut chiar şi Dacii 1300 care se perindau pe drumurile pline de nămol şi denivelări.

A fost frumos pentru că peisajul era unic. De câte ori mă duc la munte şi chiar dacă am mai mers pe un anumit drum de foarte multe ori, parcă de fiecare dată e altfel. Acum a fost verdele crud care a schimbat priveliştea. În drum spre Sinaia, copacii aceia reuniţi în coroane păreau o păturică pufoasă în care să te arunci. M-am bucurat că nu am văzut grătarele sfârâind pe acolo, iar dacă era lume care se opriseră să mânânce toţi erau la un picnic.

Nici la Hotel Peştera, unde am ajuns după câteva ore bune de mers cu maşina, nu mai fusesem. Acolo chiar că eşti foarte aproape de munte. Probabil că în câţiva ani vor face ăştia hoteluri chiar în munţi aşa că să îţi ia bani doar că îl atingi. Până atunci însă poţi să îl atingi de câte ori vrei cu privirea. După masă am fost să vizităm peştera. Înainte când auzeam cuvântul peşteră mă gândeam la o scorbură în piatră foarte mică în care de regulă e o piatră sculptată cu o anumită semnificaţie, unde plăteşti ceva şi apoi îţi iei la revedere prin cele câteva poze pe care le faci cu familionul.

Ialomiţei a fost aşadar surprinzătoare. Da, am intrat pentru prima oară într-o peşteră. Sună ruşinos, mai ales că stau foarte aproape de munte, dar dacă e să vă povestesc câte obiective de pe Valea Prahovei mi-au scăpat o să-mi îngrop singură capul în nisip de ruşine. Despre Peşteră nu o să vă dau date istorice, că pe astea le găsiţi cu google, dar din cercetările mele am descoperit că peştera are de fapt nişte camere despre care eu nu ştiam. Aşa că dacă ajungeţi pe acolo să fiţi atenţi la plăcuţe şi să urmăriţi cronologia lor.

Cel mai mult mi-a plăcut Sala Apelor şi Altarul. Nu am înţeles de ce se numea Altarul ultima sală, dar înăuntru veţi observa că e o cruce, o cutia milei şi foarte multe iconiţe. Probabil că iniţial nu se numea aşa, dar de când se află în administraţia bisericii cu acelaşi nume au vrut să îi dea o conotaţie religioasă. Îmi place amplasarea peşterii, pentru că poţi ajunge foarte uşor la ea şi pentru că înăuntru e destul de bine amenajată. Practic ai impresia că urci nişte scări într-un bloc în care poţi vedea înăuntrul apartamentelor.

Ca obiectiv turistic, dacă ajungeţi vreodată pe la Hotel Peştera, vedeţi şi Peştera Ialomiţei. Acum, de când am văzut cum arată peştera asta aş vrea să văd mai multe aşa că nu ezitaţi să îmi recomandaţi obiective.

Şi câteva poze făcute cu telefonul pe traseu:

5 thoughts on “Prima dată într-o peşteră

  1. Nici eu nu am vizitat foarte multe pesteri, doar doua, chiar daca la mine in judet sunt cam 6, nu prea am avut drum spre ele si chiar nu m-a tentat.

    Pana acum am fost la Pestera Ursilor, mi se pare ce-a mai frumoasa pestera, o parte din ea inca nu poate fi strabatuta, din cate am inteles trebuie sa te urci pe o funie ca sa ajungi in alta parte a pesterii, chiar daca doreai sa te aventurezi nu puteai pentru ca treaba nu era securizata.

    Iar alta ar fi pestera Muierii, frumoasa si aceasta, doar ca are o istorie mai profunda, aici ascunzandu-se femeilie si copii pe timp de razboi cand barbatii erau la lupta si cred ca de aici ii si vine numele.

  2. Pingback: Padina Fest, de neratat anul viitor | Happy Blog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *