Acum îți scriu din ultima locație în care ne-am cazat pe litoralul bulgăresc. E în jur de ora 7 dimineața și am ieșit pe balcon ca să scriu și să asist la concertul pescărușilor. Se strigă precum lupii, dintr-un loc în altul. Aici, de pe un hotel, pe altul. Cel în care mă aflu eu e împrejmuit de o parte și de alta de niște spații de cazare joase, a câte trei sau patru etaje, lungi și care arată ca niște blocuri de locuințe, de fapt poate chiar sunt blocuri de locuințe?! Mă aflu cel mai probabil într-o parte veche a stațiunii, centrală totuși, care a fost acaparată ulterior investițiilor în litoralul bulgăresc de hoteluri mari, luxoase.
A rămas să îți povestesc despre a doua zi din călătoria noastră în explorarea plajelor. Știu, au trecut câteva zile de atunci. Mi-ar fi plăcut să continui să scriu în fiecare zi, dar am fost peste măsură de epuizată de la soare și de la tot acest demers continuu în care ne-am fâțâit de la o plajă la altă, de la o unitate de cazare la alta și de la un restaurant la altul. Dar oricât de obositor a fost totul, sigur o să ne întoarcem acasă cu dorința de a mai face încă o nebunie din asta curând. Și poate că o să fie în Grecia, așa cum ne-am propus la început.
Acum că am deja experiența vizitelor pe plajele din Bulgaria, pot să spun că îmi place mai mult partea nordică a litoralului lor. Îmi plac până și satele de pe coastă care păstrează liniștea și uniformitatea arhitecturală a unei comunități mici, în detrimentul haosului din stațiunile mai mari ca Sunny Beach. Partea bună din tot acest amalgam de construcții, care mai de care mai ciudate, e că aici stațiunile oferă, din câte se pare, de toate pentru toți.
Tiulenovo – Cap Kaliakra – Bolata Beach – Adora Beach
Planul pentru a doua a zi era să pornim înapoi, către nord, pentru a nu rata câteva locuri cunoscute în Bulgaria. Cum ar fi Tiulenovo, unde știam că nu există plajă, dar plecasem cu speranța că o să găsim niște peșteri de vizitat, peșteri de la care ne-am luat gândul rapid de îndată ce am văzut cum se zbate marea de stânci. Tiulenovo e zonă cunoscută pentru un sport care se cheamă deep water soloing. Adică escaladă pe stânci, deasupra mării, ceea ce, crede-mă, e foarte greu de privit. Îmi imaginez nu doar că efortul de a-ți susține corpul deasupra mării, pe un soare arzător, e imens, ci și că iadul începe abia la saltul în mare, unde trebuie să lupți contra curenților și să te cațări cumva la loc pe stâncă.
Cât despre noi, activitățile care ne-au dus cel mai aproape de un strop de adrenalină au fost o poză pe marginea prăpastiei și o plimbare prin soare, pe coastă. Pentru fotografi sau pentru cei care sunt în trecere prin Bugaria, locul ăsta merită văzut cel puțin o dată.
Ne-am urcat în mașină și am străbătut din nou o porțiune de drum în hopuri până la Cap Kaliakra. Pe noi, sigur că ne-a amuzat tot acest balans al mașinii peste protuberanțele asfaltului, privindu-i și pe alții cum se clatină în mașini în fața noastră. În timpul salturilor mă gândea că vom ajunge să studiem geografia asfaltului ca noi forme de relief, dacă cumva nu am început să facem asta deja. În orice caz, indiferent de starea drumului sau dacă te decizi să vii aici pentru plajă sau nu, Cap Kaliakra e un obiectiv de vizitat pentru cine se încumetă să exploreze litoralul bulgăresc.
Trebuie să deschid o paranteză și să-ți spun că am coborât de la balcon în grădina vilei, unde luăm micul dejun. De aici am ocazia să văd pescărușii cum se răsfață cu o baie în piscina proprietarei vilei în care ne-am cazat. Piscină care a devenit o sursă de băut apă pentru pescărușii care s-au puturoșit în a mai umbla după hrană în mare și s-au adăpostit pe la locuințele cu turiști, unde am impresia că trăiesc multe mai bine așa domesticiți. S-au obișnuit atât de mult cu străini prin preajmă că îi vezi plimbându-se fără nicio jenă prin curte.
Revenind la traseul nostru, chiar lângă Cap Kaliakra se află un loc magic pe hartă denumit Bolata Beach. O fâșie mică din cel mai fin nisip, ascunsă între stânci și cu o apă atât de lină că te poți simți ca-n bazin. Am oferit la propriu ore din viața noastră de mâncăcioși pentru a putea rămâne cât mai mult timp în acest loc. Ne-am mai potolit foarte puțin foamea cu înghețată la cornet pe care o puteai cumpăra de la una dintre cele două furgonete parcate pe dig. In jur de un leva cupa de înghețată, ceea ce nouă ni s-a părut surprinzător de ieftin, ținând cont de condițiile în care ne aflam. Bolata Beach e de vizitat în cursul săptămânii și e pentru cei care nu sunt deranjați de prea multă liniște. Ne-am încumetat să plecăm abia pe la asfințit de aici și asta doar pentru că mai aveam o plajă de bifat de pe lista de a doua zi în Bulgaria. Trebuia să ajungem la Argata Beach.
Accesul la această plajă privată vine cu o taxă de circa 4 leva dacă îmi aduc bine aminte. Și am renunțat ulterior să investigăm situația pentru că eram pe final de zi. Pe drumul spre complexul privat de unde se poate ajunge la Argata am observat mai multe mașini parcate, semn că mai e o plajă publică pe undeva pe drum. Am parcat la rândul nostru lângă lungul șir de mașini și așa am ajuns din întâmplare la Adora Beach. Neașteptat de organizat acest mic petic de plajă. Cu bar și restaurant unde se putea plăti cu cardul, cabină de duș, toaletă, loc pentru șezlonguri, dar și o zonă liberă pentru cearșafuri. De asemenea, deși nu vezi asta la început, drumul până la plajă prin pădurice arată foarte bine, iar pentru un explorator de plaje cum mă pot denumi de acum, asta mi-a oferit puțin din tensiunea surprizei. Și Adora Beach chiar a fost o surpriză plăcută.
Seara ne-am întors în Cavarna lihniți de foame, pentru a doua seară la rând în care am cinat aproape de miezul nopții. E drept să spun că noi nu prea am fost organizați. Am vânat plajele, soarea și marea cu așa o nesăbuință că am neglijat multe alte aspecte. Am adormit de multe ori cu burta plină și am mâncat mai mult ca oricând tot felul de prostii ambalate sărate și dulci, dintre care am descoperit un rahat cu miere și nuci extraordinar de bun.
Dacă ar fi să aleg care a fost cea mai frumoasă parte a vacanței noastre în Bulgaria de până acum, aș fi foarte înclinată să aleg această a doua zi, cu plaje neașteptate de frumoase și cu peisaje care în realitate sunt magnifice. Pentru tot ce am vizitat în această zi e cazul să le oferim mult credit vecinilor noștri care ne oferă așa locuri frumoase, aproape de casă. Cu gândurile astea închei a doua parte a jurnalului, dar mai am câte ceva de povestit. Atât trebuie să mai știi, că am plecat din Cavarna cu portbagajul plin cu mâncare. Ne-am făcut o tonă de sandviciuri pe care să le luăm cu noi în drum spre noi plaje și alt loc de cazare.