De ce ar fi cazul să renunțăm la cuvântul „carieră”

De ce ar fi cazul să renunțăm la cuvântul „carieră”

Se spune că românii sunt buni la toate. Vorba asta pare tot mai adevărată dacă mă gândesc la câte joburi a încercat tata în fiecare dintre casele în care am locuit cu ai mei. În timpul serviciului e fochist, dar acasă e oricine. De la electrician, instalator, zidar, cizmar, la croitor, ba chiar și pictor pentru plăcerea lui. Nu cred să existe vreo meserie pe care tata să nu o fi încercat (la nevoie). E posibil să fi fost și frizer la un moment dat. Țin minte că l-am întrebat ce meserie a vrut să urmeze cu adevărat în viață și mi-a spus că i-ar fi plăcut să fie bucătar, ceea ce a și ajuns, doar că în timpul liber, acasă.

O singură „meserie” cred că nu e pe placul lui. Știu că detestă cuvântul afacerist, pentru că este deserori asociat cu riscul (nu?). Până să îmi dau seama de asta, i-am prezentat tot felul de idei de afaceri dat fiind că se pricepe să facă atât de multe lucruri. Am vrut să fie pe rând producător și vânzător de murături, de legume, chiar și primar în comuna unde s-a născut. A râs la fiecare propunere, le-a refuzat pe toate și a preferat să țină succesul pentru el.

Tata, oamenii pe care i-am întâlnit și experiența mea de până acum m-au făcut să realizez că în vremurile în care trăim cuvântul carieră devine cam irelevant. Mai mult, am impresia că pe măsură ce te concentrezi să îl atingi, pe drum, s-ar putea să pierzi o parte din ceea ce ai putea face. Și nu, nu românii sunt buni la toate, ci oamenii în general, pentru că ne place să facem și aia, să o încercăm și pe ailaltă. Luați exemplul tatălui meu care practică aceeași meserie de 30 de ani. Ține la meseria lui, dar adoră să facă alte zeci de lucruri și nu neapărat de nevoie, ci din curiozitate.

Dacă mâine m-aș duce la un interviu pentru un job după 1 an și ceva de social media și angajatorul sau cineva de la HR m-ar întreba ce vreau să fac peste 5 ani, nu aș ști ce să îi spun și nu pentru că nu îmi place ce fac acum, ci pentru că nu știu ce se va întâmpla peste o lună, darămite peste 5 ani! Prin urmare, să spui acum că vrei o carieră într-un domeniu atât de nou înseamnă să te minți singur. Sigur, doresc să ajung un pro în domeniu, dar nimeni nu știe ce îl așteaptă în viitor, nu?

Cuvântul carieră trebuie să dispară, pentru că ziua de mâine nu e sigură. Nu doar că nu știm cum va evolua un anumit domeniu, ci nu știm unde sau ce vor lucra studenții care termină facultatea la anul, peste doi sau trei ani. Pe de altă parte, și mă întorc la tata, e bine să luăm exemplul unor astfel de oameni care încearcă de toate, pentru că doar așa ajungem să descoperim nu doar viitoare joburi, ci și pasiuni. Eu nu o să uit anii de facultate care m-au luat din norul acela plutitor în care stăteam cu ai mei și așa am ajuns să învăț să fac lucruri. Nimicuri majoritatea, dar lucruri.

Foto

2 thoughts on “De ce ar fi cazul să renunțăm la cuvântul „carieră”

  1. Priveste putin altfel lucrurile. Cariera nu e neaparat despre un job anume sau despre un domeniu. Stabileste-ti un obiectiv profesional pe termen lung (raspunde pentru inceput la intrebarea “vreau sa fiu un om de executie sau sa fac parte din managementul unei companii peste x ani?”) si vezi prin ce metode poti ajunge acolo. Si seteaza-ti apoi niste obiective profesionale intermediare: in 2 ani vreau sa stiu sa fac asta, in 3 ani sa fac asta etc.
    Asta inseamna de fapt cariera. Unde vrei sa ajungi si cum ajungi acolo. Daca nu stii astea, nu poti fi un angajat de baza nicaieri. Firmele au si ele obiective si ele trebuie sa coincida in mare parte cu obiectivele tale, altfel se ajunge la o relatie de genul “sex pe bani” 😀

    Si sa stii ca intrebarea “unde te vezi peste 5 ani?” nu e tampita, ci doar proasta atunci cand e pusa intr-un context aiurea. Un hr bun iti va pune intrebarea asta dupa ce te-a adus in punctul in care te simti confortabil sa vorbesti despre planurile tale personale si profesionale 🙂 Iar raspunsul pe care il dai face diferenta intre “te vrem pe termen lung” si “te vrem acum, ca avem nevoie de oameni si mai vedem pe urma ce facem cu tine”.

    • Multumesc de comentariu. Uite, nu m-am gandit asa. Citind ce ai scris poate ca ar trebui sa imi stabilesc niste obiective si sa stiu mai bine ce vreau de la mine. Am evitat intrebarile despre mine tocmai pentru ca e foarte greu sa gasesc un raspuns, dar o sa ma straduiesc :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *