28 februarie a mai fost o zi la fel de aglomerată ca cea de luni, 3 martie, însă nu la fel de frumoasă și de distractivă pentru echipa de filmare a clipului “Happy in Ploiești”. Eu, Loredana și Andrei ne-am întâlnit în fața salonului de înfrumusețare Hollywood Experience. Înainte de intrarea în salon am recapitulat pe fugă programul zilei. Urma să filmăm majoritatea cadrelor în interior. Eu am fost foarte entuziasmată de cum am pornit filmările, dar nu știam nici jumătate din orarul pregătit de Loredana pentru noi. Îmi cer scuze, așadar, pentru pozele în care păream că nu am vlagă. Duceam o lipsă evidentă de cofeină în sânge.
Foto via Happy in Ploiești
Primele ore au fost halucinante. De la salon am plecat spre Muzeul de Artă și de la muzeu, ne-am întors la salon. În tot acest timp am câștigat trei cadre cu trei fete superbe și câteva cu una dintre vedetele clipului, George Frâncu, actor la Teatrul “Toma Caragiu”. Nu cred că are rost să vă spun ce om profesionist e Frâncu. Eu l-am văzut în „Nevastă-mea se mărită” acum câteva luni, iar mai ieri am dat mâna cu el și am făcut și poză. Îmi pare rău că din cauza emoțiilor am uitat să îi spun cât de grozav e!
Nici nu îmi mai aduc aminte de cronologia exactă a evenimentelor, dar cred că filmările cu Nico au avut loc undeva între cele de la salon versus Muzeul de Artă. Pentru că niciodată nu am mai trăit o astfel de experiență, vă las declarația lui Andrei pentru a înțelege cât de ocupați am fost în ziua aceea: “Nici dacă lucram în presă nu puteam fi mai aglomerați de atât!”.
Nico a venit însoțită de Romeo Zaharia, un om care debordează de energie. La fel și Nico. În afară de profesionalismul lor, mi-a plăcut dăruirea cu care au creat singuri scenete și rapiditatea cu care au dat viață unor adevărate personaje. Cadrele cu Nico sunt unele dintre preferatele mele. În plus, am filmat și extrem de repede, având în vedere dublurile și nenumăratele cadre pe care sper să le avem în clipul final.
La Casa de Cultură a Studenților ne-a așteptat înarmată cu foarte multă răbdare doamna Cristina Florea. Caracterul său mă determină să afirm cu certitudine că astfel de oameni trebuie să existe în instituțiile de tineret. Oameni care înțeleg fenomenele social media și care știu ce înseamnă să creezi un brand. Tinerii sunt într-adevăr talentați. Cam sfioși în fața camerei, în special băieții, dar per ansamblu toată lumea s-a descurcat foarte bine. Când aproape eram pe punctul de plecare, am asistat și la repetițiile de canto ale băieților și am avut ocazia să ascult câte coveruri ale unor piese noi și extrem de frumos interpretate.
Am avut în sfârșit o oră de respiro, timp în care am mers la SMA Studio să revedem toate cadrele trase până atunci și să bem liniștiți o cafea a là Loredana Brătilă. Am învățat de la ea ce înseamnă cinemagrafia și am vizionat câteva dintre proiectele sale. Vă spun, omul ăsta nu poate sta locului!
La șase aveam întâlnire la Palatul Culturii cu niște doamne și domnișoare care s-au arătat interesate să apară în clip. Dintre toate, o fetiță de vreo 15 ani a fost convinsă de mama ei să participe, ceea ce mi s-a părut foarte cool! Un pic timidă, dar s-a descurcat! Sala Coloanelor e poate una dintre cele mai interesante obiective care merită vizitate în Ploiești, ca să nu mai spun că Sala se află la primul nivel al Palatului. Chiar și de aici priveliștea este foarte frumoasă! Și unii mai spun că nu ai ce vedea în Ploiești!
Filmările din Palat s-au încheiat relativ rapid. Din păcate mai avea o filmare, căci altfel eu nu aș mai fi plecat de acolo!
La șase și jumătate seara mai aveam încă timp până la fix pentru un scurt teambuilding la Nero Bianco. În timpul petrecut cu Loredana și celălalt Brătilă, adică Andrei, am văzut și auzit ce îmi doream , dar și ce nu. În realitate, Loredana e foarte grăbită sau mai degrabă repezită, iar Andrei este tipul calm, cu poante bune. Eu sunt undeva pe la mijloc. Am prins drag de ei așa cum cred că și eu vor să mă adopte pe mine. De la mine a pornit cuvântul teambuilding, pentru că după aceste nenumărate minute de stat în mașină, așteptându-l pe John sau în cafenele, așteptându-ne vedetele, am reușit să ne cunoaștem și să fim suficient de familiali, încât ei să îmi spună: pelmușo. Iar eu nu permit asta oricui!
Ca de fiecare dată, așteptarea ne-a adus niște cadre extrem de bune. Am filmat din nou cu niște tineri care știu să danseze, adică nu doar să danseze, să facă figuri pe gerul care era afară! Nu știu de unde i-au găsit colegii mei pe puștii ăștia, dar sunt nu doar talentați, dar și ai naibii de frumoși!
Când am plecat spre casă mașinile abandonaseră primele orașul. Mergeam pe mijlocul drumului și mai aveam și tupeul să filmăm în continuare. Eram eu și Loredana care cântam “ ’cause I’ am happyyyy!”. Restul poate o să vedeți în clip. Sper să mai aveți puțină răbdare pentru apariția clipului. Vă asigur că nu o să vă dezamăgim!
Dacă ai ceva de comentat, aștept mesajul tău mai jos.