Demenţial Mode

Ieri am învăţat că dacă îţi doreşti, visele chiar se pot îndeplini. Mi-am dorit să ajung la concertul Depeche Mode şi nu pentru că aş fi vreo mare fană, dar cunoşteam cât de cât anvergura trupei şi că va fi un spectacol demenţial. Concertele de genul acesta nu trebuie ratate. Oricine va veni în România de acum încolo, vă recomand să vă cumpăraţi bilete. Spectacolul străinilor nu se compară cu nicio horă pe care am face-o noi în Piaţa Constituţiei de revelion sau la orice alt concert vreodată.

Scena a fost impresionantă. Nu m-a deranjat jocul de lumini aşa cum se presupunea prin presă. Au folosit într-adevăr foarte multe jucărioare pentru lumini, dar a fost mai degrabă spectaculos decât deranjant.  De auzit, nu ştiu ce experienţă au avut cei de la peluze sau tribunele în sectoare mai îndepărtate, dar de la gazon s-a auzit foarte bine. Cam astea au fost aspectele tehnice care m-au interesat pe mine la început, căci după a fost suficient doar să îl ascult pe Dave cântând.

Culmea e că Martin Gore are o voce chiar mai frumoasă decât Dave. Diferenţa dintre ei este că Dave este sălbatic pe scenă, e un om care ştie să se distreze şi se vede că îi place să fie idolatrizat. Aseară s-a jucat cu publicul. La bis, când evident s-a lăsat aşteptat, a revenit cu profesionalism, a cântat excepţional, dar şi-a luat şi meritele în stilul caracteristic de la public. Cred că orice fotograf ar fi dat să îl pozeze non-stop, mai ales că în privinţa posturilor a fost extrem de generos.

Momentul preferat al serii a fost pentru mine când la bis au cântat I just can’t get enough iar toată lumea s-a dezlănţuit odată cu el. Era un tip în faţa mea care până la piesa asta abia se mişca. Imediat ce au început să cânte piesa toată lumea, inclusiv tipul meu, parcă formaseră o mare discotecă a anilor 80 în aer liber. Era atât de distractiv mai ales că vedeai oameni de toate vârstele care parcă îşi trăiau anii adolescenţei pe terenul de la Arena Naţională.

Data viitoare nu vindeţi biletele ca să scoateţi un milion în plus, nu vă plângeţi că nu puteţi ajunge, faceţi orice să mergeţi, cât avem ocazia, la astfel de concerte. Felicitări organizatorilor! Totul a fost “de la sine” la concertul ăsta. Distracţia de pe scenă, distracţia de pe gazon, mâinile în aer, vremea frumoasă şi lumea super civilizată. Pentru două ore am avut o ţară ca afară.

Pozele sunt făcute cu telefonul…:)

2 thoughts on “Demenţial Mode

  1. Mereu m-a intrigat de ce in spatiul .ro predecembrit lumea se impartea in depesari si rockeri. Pana la urma Depeche e o singura trupa, cu 3-4 albume pana in 90, rock e imens. Explicatia ar veni la ce muzica avea acces romanu in perioada aceea – rock-ul era destul de greu de procurat, trebuia sa fii dibaci sa stii de unde sa-l asculti, masele ascultau sandra, modern talking- blue system, putin michael jackson si madona, dan spataru, angela similea & corina, mirabela, etc, si depeche .. asadar dintre astea e normal ca trupa Depeche sa para mai breaza si sa catige fani,.
    Deci cine au fost cei de la concert? Oameni trecuti de 34-35, depesarii de baza, pe care Depeche ii leaga de copilaria lor, si mai toti oamenii isi amintesc de copilarie cu darg, si restul, unde 35, care vin pt spectacol, ca au auzit (de la depesari) ca e o trupa mare etc ..
    Personal, nu gizaz, Depeche Mode mi-au devenit simpatici cand s-au declarat fani infocati Nirvana. Apoi albumul Songs of faith & devotion este o capodopera, are mai multa chitara, mai mult nerv si suflet, e aproate un album rock. In + DM mai are niste piese grozave, aia cu “richard touch me :P”, “bucura-te de liniste”, strange love, si mai sunt.
    Martin la voce e patetic, nu spune nimic, dar ii accept aroganta pentru ca el compune si orchestreaza toate piesele.
    Nu ma indoiesc ca o fost show fain, daca vii cu boxe mari, sa acopere stadionul, nu ca la rhcp, si pe ecrane pui trupa nu spectacol de lumina clar ca iese bine.
    Acu gusturile in general, si in cazul nostru cele muzicale, nu se discuta. Dar se pot cultiva, deprinde, cizela . Depeche Mode e doar o trupa, artisiti mai buni, nenumarati.

    • Da, uite asta am uitat sa adaug..pe ecrane au fost ei si nu jocuri de lumini. Asta mi-a placut si mie. Ideea e ca fan, ne-fan merita sa te duci. E un spectacol la un alt nivel si chiar daca nu eram eu fana Depeche Mode asa cum erau odata depesarii mi-a placut sa particip la spectacol si sa ma simt bine. Pana la urma asta e tot ceea ce conteaza, daca luam in considerare ca am mai fost si singura la concert :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *