Joi 25 – Melancolie

Vă spuneam în postul precedent că toată lumea vrea acasă. Azi situaţia s-a schimbat puţin. Acum  suntem nostalgici. Probabil că unii dintre voi ar spune că e normal să începi să regreţi faptul că pleci de acolo, doar profiţi de o experienţă în Belgia. Eu aş spune că abia acum am început să ne cunoaştem dincolo de partea prietenoasă, de salutul pe care-l adresezi celui cu care convieţuieşti. Teambuildingul a durat prea mult în cazul nostru şi cred că tocmai asta regretăm.

Studenţii de la Greenwich au învăţat acele cuvinte de la noi şi am observat că prind destul de repede româna. Repetă destul de clar unele cuvinte pe care le prind din conversaţiile noastre. Nostalgia asta cam prinde aripi pentru unii dintre studenţi şi îi aproprie nu doar lingvistiv, dar şi în cele mai studenţeşti forme de romantism şi petrecanie. Pentru un cercetător cred că De Valk – locul unde suntem noi cazaţi – ar fi un foarte bun mediu de studiu al modului în care foarte multe naţionalităţi se amestecă prin crearea de conexiuni lingvistice, muzicale, fotbalistice, amoroase şi multe altele.

Încă simt nevoia de puţin mai mult timp. Se aşează atât de frumos frazele în engleză în capul meu că atunci când vreau să spun ceva îmi iese un soi de păsărească şi bălbăieli de primă clasă. Ar fi trebuit să profit de schimbul ăsta intercultural pentru a-mi îmbunătăţi abilităţile conversaţionale, dar e foarte greu să te faci auzit când ştii că te înconjoară atât de mulţi oameni pe care nu îi cunoşti şi care foarte probabil sunt nişte oameni extrem de deştepţi şi nu au răbdare cu tine. Ştiu, asta e o premisă proastă confirmată chiar în timpul unui curs.

Au mai rămas două zile din stagiu. Toată lumea a renunţat deja la numărătoare şi se bucură doar de momentele pe care le mai are de petrecut aici. Mâine vom avea un penultim subiect de tratat care se va finaliza cu realizarea unei prezentări pentru sâmbătă de dimineaţă. Mecanismul acesti penultime teme este foarte interesant, pentru că îi obligă oarecum pe studenţi să treacă prin toate sectoarele de discuţie de la cursuri ca mai apoi să se decidă asupra unuia. Eu o să fac parte în primă fază din echipa moderatorilor. Voi încerca să ajut fiecare echipă să ajungă la un consens în ceea ce priveşte tema pe care eu le-o voi prezenta.  La fel vor face şi colegii mei moderatori până în partea a doua a proiectului când vom lucra efectiv pentru prezentarea subiectului ales.

Azi cred că a fost prima dată când m-am plâns că există prea puţin timp de pauză. Intensivă zi şi parcă am parcurs-o pe nerăsuflate.  Nu e de mirare că mai toţi ne-am cumpărat câte o bere când am plecat spre hostel.  Per ansamblu însă sunt sigură că tuturor o să ne fie dor de celebrele strigăte din autocar: Is everyone here?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *