De când am aflat că azi (18 august) va fi Lună Plină mi-am și imaginat cum voi sta eu cu umilul meu DSLR pe bancă în parc să fac și eu o fotografie din aia cum vezi pe Facebook, cu mii de like-uri.
Seara, când am ajuns de la muncă, nu mi-am făcut curaj să ies singură, așa că l-am corupt pe Răzvan să meargă cu mine să vedem spectacolul. Frumos, în natură, chiar pe acolo pe unde se plimbă lebedele în IOR, iar noi cuminți ca pensionarii pe băncuță.
Odată ajunși în parc, dă și mergi în pas alert, cu gâtul pe sus în căutarea lunii, dar luna pe nicăieri. Ba chiar am ajuns pentru prima dată într-un an de zile într-o zonă a parcului de care habar n-aveam. Am mai urcat și un mic deal ca fraierii, doar ca să dăm mai repede de lună.
În acest moment, Răzvan s-a săturat să descopere sudul ca în Evul Mediu, așa că și-a deschis telefonul să caute aplicația lunii. Că trebuie să fie așa ceva, nu? Norocul sau ghinionul nostru, cum s-a dovedit în final, a fost că aplicația asta părea să plaseze luna unde trebuie, adică spre sud, însă noi aproape ajunsese la Ozana și de ea nu mai dădeam.
Între timp, ne-am mai și certat cu privirea ațintită spre cer căutând nenorocita aia de lună. Am încetat să facem ba una, ba alta și ne-am îndreptat resemnați spre casă. Noi și cele două obiective care cred că erau mai supărate ca noi.
Fără să ne vorbim, după ce am traversat intersecția la Liviu Rebreanu, Răzvan îmi face semn să mă uit iar pe cer. Ce să vezi, luna era la Mega! Da, la magazinul unde am impresia că mi-am petrecut juma’ din viață. În spatele blocului nostru, la Mega nonstop. Abia ne mai țineam pe picioare, dar de fericire am uitat de tot și ne-am așezat old school pe bordura din fața magazinului și uite așa au ieșit „minunile” astea trei.