Sibiu, daca vrei sa te pierzi in detalii I

Sibiu, daca vrei sa te pierzi in detalii I

Daca m-a invatat ceva excursia aceasta la Sibiu a fost ca cea mai frumoasa vacanta e cea pe care nu o planuiesti cu surle si trambite. Sigur ca imi doream sa merg in acest oras. Aveam toate calculele facute inainte de a semna foaia de concediu, dar pe masura ce trecea vacanta, nu credeam ca voi mai ajunge pana acolo. Insa totul a venit ca de la sine. Bagajele erau facute, iar chef de plecare cat caru’.

Sibiu, daca vrei sa te pierzi in detalii I

O sa revin insa la Sibiu putin mai incolo, pentru ca prima oprire pe care trebuie sa o consemnez in acest jurnal de calatorie este cea de la mare. Ceea ce imi place extraordinar de mult, chiar si acum cand au trecut 22 de ani de cand merg la ea, e drumul spre mare. Nu e nimic impresionat la el, insa imi aduce aminte de copilarie cand de entuziasm nu dormeam in noaptea dinaintea plecarii.

Sunt de neuitat momentele in care tata se trezea pe la 2:00 sa puna bagajele pe Dacia noastra 1300, gri. Si cat erau de multe! Nu va faceti griji, caci si acum cand merg la hotel, cu o alta Dacie, dar mai noua, tot atatea bagaje isi iau la ei…  In fiecare an, la cat de veche era masina, tata o atingea usor in timp ce se desfata dintr-un pahar de rachiu, spunandu-ne ca trebuie sa se mai roage pentru ea cativa ani sa ne aduca la mare.

Asa rustic, la cort, cum veneam noi obositi de valuri, ne asezam cateva minute pe scaunele mestesugite de cel mai priceput om din casa, adica tata, si ne bucuram in continuare de soarele puternic si de o bere rece. Acum s-a mai dus putin din magia acelor ani, dar marea nu e vinovata cu nimic, noi ne-am marit si ne-am fitosit ca o gogoasa mangaiata de prea multa caldura. Hotelul nu-i ca iarba din camping si niciun spatiu unde sa organizezi un teambuilding minunat in care copiii sa se intreaca in adus apa pentru vasele de spalat. Insa nu ne plangem, doar dam bani frumosi pentru un dus cald, un perete care sa ne desparta si o tanti care sa stranga gunoiul dupa noi.

Jupiter s-a transformat in cativa ani intr-o statiune exclusiva a copiilor. Intr-una dintre seri am fost sa ne plimbam prin Neptun si, la intoarcere, sa fi fost vreo 11 noaptea, Jupiter parea un sat parasit in SUA. In asa-zisul centru al statiunii, 3 tineri se intreceau cu masinutele in parcul de distractie de parca erau singurii supravietuitori ai unui spectacol cu nebuni la scena deschisa. Am fugit si noi de ei in speranta ca vom gasi ceva mai distractiv. Nu s-a intamplat, dar contempland de la etajul 3 al hotelului stelele de pe cer si linistea plajei din fata noastra, alti 4 nebuni cu bicicleta incercau sa ajunga pe mare. Noaptea deja venea mai interesanta…

Oriunde ma duc am aceasta obsesie de a gasi locuri frumoase pe care sa le stiu doar eu. Ei bine, pentru locul meu secret mi-am dorit sa ajung degraba in Jupiter. Nu o sa vi-l spun, dar incercati si voi experimentul asta. Parasiti putin multimea infometata de pe faleza si gasiti-va un loc unde sa va simtiti cel mai puternic om de pe Pamant.

Am vazut foarte multe aspecte placute, dar si multe neplacute in aceasta statiune, insa eu, turistul, nu am dreptul sa comentez despre marea careia ii datorez un respect enorm. In fond de ce ne-am mai inghesui ca ratele la baltaceala, daca mergem in plimbare sa ne plangem constant de cum suntem noi romanii si tara pe care o formam?

Sibiu, daca vrei sa te pierzi in detalii I

In Sibiu, conceptia mea despre tara noastra s-a schimbat total, dar despre asta o sa va vorbesc maine, intr-un nou capitol din acest nou jurnalul de calatorie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *