Locul în care vrei să rămâi un visător

În fiecare cămin în care am locuit la un moment dat am căutat să găsesc locul meu preferat. Spre exemplu în casa în care m-au dus ai mei pe la trei ani sau chiar mai devreme, îmi plăcea să stau la masa mea de studiu. Masa era dispusă de-a lungul ferestrei din sufragerie. De acolo puteam să văd tot ce se petrecea în curtea casei. Deși nu mă bucuram de o priveliște incredibilă, admiram în fiecare dimineață gardul ce ne despărțea de vecini visând la gloria unei noi zile. Chiar și după ce îmi terminam sesiunea de studiu, stăteam pe scaunul meu robust și meditam cu orele.

Photo via Pinterest

Mai târziu, prin anul doi de facultate, aveam în cămin acest balcon chiar lângă cameră. Din nou, priveliștea nu era admirabilă, dar mă bucuram de mini-parcul din spatele căminului nostru îmbâcsit. Îmi plăcea să stau acolo pentru că îmi oferea posibilitatea de a avea câteva momente de răgaz în care puteam să învăț, dar mai ales să visez printre rânduri. Au urmat și alte colțuri personale de vis, dar acestea două au rămas în mintea mea ca fiind unele dintre cele mai frumoase și importante.

Culmea e că în oricare dintre aceste locuri am dorit să fiu singură, dar când am terminat facultatea mi-am dorit să împart astfel de locuri cu prietenii. Așa am început să am cu dragele mele prietene un loc pe balconul unei garsoniere din Pantelimon care ne-a adus multe clipe de amuzament acum două veri. Apoi iubirea a cerut sacrificii mai mari și am găsit cel mai banal, dar și cel mai frumos loc din Prahova de unde puteam să admirăm un oraș în miez de noapte. Zeci de lumini se întindeau pe lângă noi, ca și cum orașul ar fi sărbătorit alături de noi o frumoasă poveste de iubire.

Când te angajezi și nimic nu ți se mai pare atât de romantic sau de amuzant, găsești foarte greu un loc în timpul rămas liber din zi. Eu mergeam deseori  La Cătălina, pentru că orele petrecute la ea mă făceau să merg din nou în locurile în care îmi plăcea să consum timpul în liniște cu gândurile mele. Și acum tind să cred că se ascunde ceva magic în mâinile cuiva care dorește să îți ofere relaxare prin mesaj. Mai mult decât terapie, ceea ce nu știe multă lume e că masajul te poate ajuta să renaști. În cazul meu a fost ca și cum aș fi putut fi singură din nou, iar La Cătălina devenise locul meu preferat.

Acum abia aștept să mă mut și să găsesc un alt loc al meu sau poate să o vizitez pe prietena mea, Cătălina, în București, acolo unde a ascuns noua oază de liniște a orașului. Vă recomand să mergeți și să vedeți și voi câte clipe frumoase se ascund în 45 de minute de relaxare.

Dacă ai ceva de comentat, aștept mesajul tău mai jos. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *