Primul traseu din a doua zi

Va spuneam in Jurnalul din Belgia ca nu am calatorit prea mult. Culmea e ca desi stau foarte aproape de Valea Prahovei, ai mei alegeau sa mergem in acelasi loc de fiecare data cand li se facea dor de un gratar. Am spre exemplu multiple albume de la Gura Diham, loc pe care l-am vizitat de vreo 3 ori doar in acest an. Tocmai din acest motiv, ma bucur ca in excursia asta de la Busteni, am avut ocazia de a vedea noi locuri cu noi oameni. Ieri a fost drumul catre Garbova, Predeal.

Simptomele entuziasmului meu din aceasta excursie, s-au vazut in sutele de poze cu care mi-am terorizat prietenii tot traseul. Calatorind cu prea multi “iubitori de sporturi de iarna”, mare lucru nu am facut pe partia de la Predeal. Am schimbat sania pe aparatul foto si schiurile cu plimbari lungi. Clabucet nu e o noutate pentru mine, dar un Clabucet fara zapada nu am mai intalnit. Combinatia de palcuri albe pe creste si verdele limpede de pe brazi, ofera un cadru perfect de relaxare, indiferent de dorintele unora pentru acest final de decembrie.

Ca tot suntem la capitolul premiere, ne-am plimbat cu telescaunul de la baza partiei, pana pe un platou de unde am pornit spre Cabana Garbova. A urmat o bataie cu bulgari luciosi si un vin fiert in restaurantul cabanei. Oricat de mult mi-as dori sa vedeti frumusetea locului pin poza de mai sus, trebuie sa vedeti live cat de usor se ajunge intr-un loc izolat in munti. Multi dintre noi au gafait putin la drumul de intoarcere spre telescaun, dar traseul e mult mai usor decat oricare altul de pe Jepi.

In afara de plimbari, alte momente dulci din aceasta vacanta sunt la gratarul de seara unde cantam si bem vin sau bere. Suntem galagiosi, dar e o atmosfera placuta, pentru ca nimeni nu sta locului si probabil ca altii la randul lor au avut in tot acest timp premierele lor: au taiat lemne pentru prima data, au facut mamaliga, au baut prea mult, au dansat pe alt gen de muzica, unii chiar au invatat sa danseze, iar altii au inceput sa iubeasca pe altcineva.

Imprevizibila orice zi. De parca am fi intr-un teambuilding unde toti suntem supusi presiunii de a conversa, de a ne juca si de a munci cu altii. E o experienta interesanta, pentru ca am reusit sa ii cunosc pe oamenii cu care ieseam saptamanal doar la o bere si sa-l cunosc mai bine chiar si pe prietenul meu.

Maine urmeaza o alta poveste cu acesti oameni minunati, asa ca va invit pe aici pentru urmatorul episod din Jurnal. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *