Am plecat intr-o minivacanta de 4 zile la Busteni. Suntem vreo 11 persoane inghesuite in Vila cu nume frumos, Alexandru. Langa noi, vis-a-vis, se afla un cimitir enorm. In spatele vilei e muntele. Stam chiar la baza muntelui unde se afla Crucea. Cimitirul e inconjurat de brazi inalti pe o parte si case pe alta. Ai zice ca peisajul iti da fiori, dar e chiar o combinatie unica. Aici se odihnesc suflete si tot aici altele petrec in cinstea lor.
Zapada nu prea am gasit. Am fost doar intr-o plimbare scurta, pana la telecabina, sa facem cunostinta locului. Dupa ce au plecat fostii locatari, ne-am bucurat de o masa copioasa si multa bere dupa. Pe seara, ne-am bantuit in jurul focului de gratar pe BUG Mafia, folk si populara. Masa a fost o delicatesa: cartofi pe jar cu carne si carnati de porc facuti la ‘foc mic’. Toate astea asezonate in continuare cu bere.
Asa cum probabil va imaginati, toata ziua de ieri a fost dedicata unui festin culinar, mai ales ca frigiderul nostru e plin de racituri, salate de tot felul, sunca, leber si sarmale de care inca nu ne-am atins. Am avut atata mancare pe masa incat unora li s-a facut rau gustand din atatea bunatati. Per ansamblu ne-am simtit bine, mai ales ca fiecare din cei 11 are un rol al sau: unul rade prea mult (adica eu), altul vorbeste prea mult, unii muncesc prea mult si altii se joaca mereu.
Farmecul muntelui e ca oricat de obosit ai fi, privelistea care te intampina dimineata functioneaza ca un energizat. Eu sunt indragostita de munte si imi place sa mi-l imaginez ca un om batran care trece prin diferite stari. Dimineata e vesel, incalzit de soare, dupa-amiaza e morocanos, iar seara e ca un stapan care urla si trambita peste lumea somnoroasa.
Abia astept plimbarea pe munte si bataia cu zapada artificiala. O sa va spun pe unde ne-am mai distrat in episodul de maine.