Un film cu mai puțin suflet

Dacă aș fi acum în fața producătorilor filmului Ucigaș cu suflet pur singura mea curiozitatea ar fi de ce are primul luptător pe care îl vedem în film un tatuaj cu o cruce pe spate,el fiind chinez?  Abia aseară am reușit să văd filmul de debut al lui Keanu Reeves la cinema-ul nostru local, care la început a încurcat filmele, iar cei maxim 10 spectatori care eram în sală am văzut de două ori niște promo-uri de filme extrem de expirate și ciudate (pe rând un film indian, unul aromân și unul românesc, în ultimul actorii vorbesc în engleză – wtf??).

Sunt foarte multe întrebări care se pun asupra unui film prost, de fapt cam acestea sunt criteriile după care îl recunoști. Am preferat să mă limitez la o singură curiozitate și să spun în schimb ce îmi doresc eu să văd la un film chinezesc. Din epoca vremurilor apuse când eu am văzut ultima oară un film chinezesc și cred că ăla regizat de Tarantino, mie mi-ar plăcea să văd multă suferință, să simt frământarea personajului.

Lui Keanu Reeves i-a lipsit drama din film, de fapt a fost, dar a pus-o pe fast forward. E adevărat că și bătălie sunt importante că de aia te duci să vezi un film cu arte marțiale. Cu toate astea cele două personaje principale nu au schițat nicio durere, nimic. Păreau a fi doi roboți care se bat pentru supremația de a fi pur și simplu cel mai tare din parcare.

Sigur că recunoaștem implicarea și pasiunea regizorului față de cultura chinezească, de tai chi, dar mi-ar fi plăcut să mi-o transmită și mie. Drama personajului pozitiv care se luptă să salveze templul maestrului său trebuia exploatată puțin mai mult la nivel sentimental. Iar oscilarea între bine și rău, cumva dusă la extreme. Sigur, preconizezi că totul va fi bine, dar trebuie să trăiești în același timp cu personajul punctul culminant în care nu știi sigur dacă va putea să își recapate puterea, dacă templul va fi salvat sau nu.

Castingul a fost puțin deplorabil și nu l-aș fi pus în centru tocmai pe cascadorul a cărui biografie a constituit material de scenaristică. Știu că poporul chinez pare așa lipsit de grimase, dar seriozitatea personajului principal nu a reușit să creeze o relație necesară, de empatie între el și public.

Per ansamblu filmul e interesant. Are unele faze noi, pe care nu le-am mai văzut în filmele chinezești, dar scenariul făcut tot de un necunoscut, e pueril. Știu, nu contează foarte mult într-un film cu bătăi, dar poate deveni o problemă când replicile transformă un film serios într-o comedie ieftină.

Voi ce părere aveți? Ați apucat să vedeți filmul?

2 thoughts on “Un film cu mai puțin suflet

  1. Nici eu n-am reușit să trec de eticheta „un alt film cu bătăi”. M-așteptam mai mult și de la Keanu dacă nu ca regizor, cel puțin ca actor (poate rolul negativ să fie de vină).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *