Iată ce s-a întâmplat astăzi: toată dimineața am vorbit despre etică. Cred că am prins acest obicei al studenților de pe aici care se tot plâng de cât de multă informație primim din prezentări. Adevărul e că uneori ți se pare mult, iar dacă ai mai trecut prin informațiile din prezentări încă o dată în facultate începe să devină obositor și plictisitor în același timp. Am schimbat aula. Cea nouă este mult mai mică dar mai intimă și cu ferestre, așa că nu pare că suntem izolați de umanitate ca în cealaltă sală. După-amiază am văzut un documentar despre lobby, iar pe seară am avut de făcut un video în urma city huntului pentru descoperirea Gentului.
Exercițiul de astăzi ca și cel cu infographicul au avut rolul de a ne cunoaște mai bine pentru taskurile mai importante ce au loc în cele două vineri – 19 și 26 aprilie. Desigur că munca noastră nu a putut rămâne doar la stadiul de joacă iar spiritele s-au încins parcă prea mult pentru o activitate distractivă în cele din urmă. E cert faptul că toți am lucrat foarte mult să putem termina cât de cât la timp și de a realiza ceva frumos. Pentru mine a fost încă o oportunitate de a descoperi diferențele nu doar de personalitate ale studenților, ci și de naționalitate. Spre surprinderea mea grupurile sunt omogene ca mentalitate și stil de lucru. Nu vreau să vorbesc de ceilalți, dar românii și aici sunt cei mai muncitori și implicit stresați tot timpul.
Eu m-am distrat. Chiar m-am simțit bine cu fiecare echipă în care am fost până acum. De asemenea la tema aceasta chiar am reușit să descopăr o altă parte a Gentului. Sunt clădiri care merită privite cu atenție și mai e interesant faptul că fix în piața Gentului se află un castel mic. Apoi sunt toate magazinele astea pline de suveniruri, ciocolată, bere și hamburgeri de o parte, iar pe de alta restaurantele pretențioase în care servești scoici sau alte specialități ciudate. În plus am observat cât de mulți tineri sunt în orașul ăsta. E ca un oraș cu atmosferă studențească. Poate că asta e doar în centru, oricum e puțin ciudat, dar plăcut să vezi atâția tineri de-a lungul drumului de la Arteveldehogeschool până în centru.
M-am îndrăgostit de Gent, dar îmi e dor de România și evident de lumea din România. Vorba aia manelistă că te simți singur printre străini e cam adevărată. Totul ți se pare așa formal și nu ai pe nimeni care să te accepte sau mai bine zis să te suporte așa cum o fac cei dragi în țară. Îmi văd aici o parte din defectele mele interacționând în speță cu românii și cred că ar trebui să îmi prețuiesc mai mult prietenii și părinții, pentru că mă plac așa cum sunt.
Pot să spun că am învățat pe aici câteva expresii pe care abia aștept să le folosesc în țară și să enervez pe toată lumea și abia aștept să vină duminică, să mai văd și eu fețe relaxate. Sper să am timp să vă povestesc în continuare și ca voi să citiți despre experiența mea în IP-ul MARPE.
Miss u >:D<