Interviuri de cariera: Catalina Neamu

Prin Interviuri de cariera imi doresc sa vorbesc despre pasiuni. Sunt multi oameni in Romania care au facut din pasiune un job si cred ca povestea lor merita auzita. Intr-o tara in care majoritatea hobby-urilor pe care le au romanii sunt muzica, cititul si plimbatul in aer liber, descoperim si oameni cu pasiuni adevarate, care au vrut sa ofere din ce au ei si altora intr-o forma sau alta. Eu cred cu tarie ca hobby-urile il ajuta pe om sa se dezvolte.

Sigur, cele 8 ore petrecute la birou in fata calculatorului sunt parte din acel om care trebuie sa supravietuiasca intr-o lume capitalista. Cu toate astea, cati dintre noi mai fac ceva in afara orelor de la serviciu si cati dintre noi avem curajul de a porni o afacere in care sa investim si ultimii bani pe care ii avem?

Sper ca aceasta rubrica sa fie o sursa de inspiratie pentru milenarii debusolati care trebuie sa isi ridice nasul de la ecranul smartphone-ului si sa perceapa viata asa cum e ea  in acest secol: dura, neiertatoare si greu de strabatut fara curaj si initiativa.

Prima poveste in Interviuri de cariera este cea a Catalinei Neamu, pe care am descoperit-o la o sedinta de masaj. Despre afacerea ei v-am povestit cate ceva intr-un post anterior. Si pentru ca am ramas impresionata de caracterul ei, am zis ca trebuie sa o cunoasteti! Catalina a raspuns cu placere provocarii mele de a va dezvalui cum a ajuns sa transforme un simplu hobby intr-un job adevarat si sper eu ca acest interviu sa va inspire si pe viitor sa nu uitati cat de important e sa ai un vis si sa lupti pentru el!

  • Sa o cunoastem pe Cătălina Neamu sau Cătălina Nițu. Cum preferi sa ti se spuna? Te intreb asta, deoarece Cătălina Neamu si Cătălina Nițu sunt de fapt doua persoane diferite, nu?

Prefer sa mi se spuna Catalina si atat. Desi pe facebook sunt Catalina Neamu, in acte se regasete doar numele de Nitu. Nu pot renunta la numele de dinainte de casatorie. E ca si cum dupa 23 de ani te rupi de origini, de o parte din tine. Stiu ca aveam posibilitatea sa-mi pastrez si numele meu, dar combinatia Catalina Neamu Nitu nu era deloc sonora.

  • Unde incepe povestea Cătălinei?

Povestea Catalinei incepe acum 25 de ani pe holurile maternitatii din Ploiesti unde o anume asistenta Catalina avea grija ca eu sa ajung cu bine in bratele mamei mele de fiecare data. Mama a fost vrajita de numele asta asa ca a hotarat sa duca acasa cu ea o Catalina mai mica.

  • Care a fost jocul preferat din copilarie? Ai avut de-a lungul timpului mici obsesii pentru lucruri sau activitati fara de care credeai ca nu poti trai?

Am copilarit la tara, deci am avut multe variante la dispozitie. De la papusi am trecut repede la a construi baraje sau poduri in noroi. Cred ca aici am fost cumva influentata de tatal meu care o data pe luna ma lua cu el la munca si tot ce vedeam in jurul meu erau constructii…de orice fel.

  • Cum a fost viata la scoala? Ai inceput atunci o alta etapa revelatoare in care ai zis, gata stiu ce o sa devin cand o sa ma fac mare sau ti se puneau si tie etichetele de doctor, avocat, profesor?

Pff…consider ca am pornit scoala cu stangul, incepand din clasa a doua atunci cand parintii mei au hotarat sa ma trimita la matusa mea in Buzau sa urmez scoala, pe motivul ca la tara nu erau cele mai bune conditii de a invata. O perioada am urat scoala. Era balaurul ala care-mi luase sentimentul acela de „acasa la mine”. Dar usor, usor am trecut peste. Timpul vindeca rani intotdeauna. Si da, mama ma etichetase la un moment dat ca fiind o viitoare doctorita.

  • A iesit vreun plan prevestitor al rudelor sau ti-ai urmat calea si ti-ai promis ca in viata o sa faci doar ce iti place?

Desi de cele mai multe ori ne lasam influentati de parinti, in ceea ce priveste educatia, eu am incercat sa visez sau sa-mi doresc mai mult decat clasicele meserii: profesor, medic, avocat. Si am visat mult la viata mea. La liceu am ajuns la un profil de bio-chimie si din dragoste pentru natura imi doream sa urmez mai departe Protectia Mediului. In clasa a XII-a m-am razgandit si mi-am dorit sa dau la teatru.  A avut mama grija sa ma aduca cu „picioarele pe pamant” spunandu-mi ca o sa mor de foame cu teatrul. Am plans mult pe vremea aia. In concluzie, adolescenta e o perioada oarecum dificila in care daca nu ai obiective bine stabilite, risti sa ajungi in deriva.

  •  Primul esec. Cum a fost?

Nu consider ca am avut esecuri pana acum si nici nu o sa am. Am trecut de multe ori prin situatii in care m-am simtit efectiv cazuta, dar am invatat un lucru important si anume ca nu exista esecuri. Sunt doar etape in viata din care avem de invatat de fiecare data cate o lectie. Indiferent de cat de greu iti este in momentul respectiv, trebuie doar sa ai puterea sa te ridici, sa te scuturi de praf si sa-ti spui sfidator: „Hmm…asta’i tot? Pot mai mult, crede-ma!”

  • Crezi ca facultatea a contribuit cumva la formarea ta? Ce gandeai ca o sa faci dupa ce termini facultatea?

Facultatea m-a ajutat din prisma faptului ca am ajuns in Bucuresti si am avut ocazia sa intalnesc oameni frumosi de la care am reusit sa invat ce inseamna valori si principii. Am ales ca facultate „Relatii Internationale si Studii Europene”. Suna asa pompos si eu deja ma visam un politician de succes. Nu a fost deloc asa. Dupa ce am fost de cateva ori voluntara in activitati ce tin de acest domeniu m-am convins ca locul meu nu este acolo. Parerea mea este ca politica m-ar fi dezumanizat cumva si m-ar fi transformat intr-o altfel de persoana decat imi doream eu sa fiu.

  •  S-a implinit vreun vis de atunci?

Dupa cele spuse mai sus a fost clar doar un vis care pe cat de repede s-a aprins pe atat de repede s-a stins.

portia de sanatate

Una dintre rubricile de pe Facebook.

  • De unde a inceput revelatia pentru ceea ce faci acum?

Dupa ce am terminat facultatea, tatal meu mi-a propus sa ma intorc acasa si sa contribui cu ce pot la afacerea pe care el o pornise in urma cu cativa ani. M-a incantat foarte mult ideea asa ca usor, usor am preluat eu tot ce insemna „hartogaraie” intr-o firma. Deja imi placea tare mult ce faceam asa ca am facut cursuri de Resurse Umane si apoi de Expert in legislatia muncii. Cu toate astea nu ma simteam 100% implinita. Imi doream ceva mai mult de la mine si simteam ca pot oferi oamenilor o parte din mine sub alta forma, un fel de ajutor in imbunatatirea starii lor. Un alt lucru pe care mi-l doream era sa ies de sub umbra tatalui meu, sa fac ceva care sa duca cu gandul la Catalina.

Ma tot gandeam ce as putea sa mai fac. Sa-mi caut alt job era clar ca nu avea sens. Asa ca in minte mi-a incoltit in minte ideea de a ma apuca de masaj. In copilarie eram „terapeutul” casei. Toata lumea ma punea sa le fac un pic de masaj . Chiar ma laudau ca am maini foarte bune, dar pe vremea aceea nu ma gandeam o clipa ca as putea face o cariera din asta. Astfel in ianuarie 2012 am cautat pe internet informatii despre tot ce inseamna masaj. Dupa o saptamana eram deja inscrisa la cursuri. Timp de 6 luni am urmat cursurile de tehnician maseur la Bucuresti si din momentul acela am inceput sa construiesc caramida cu caramida la visul meu.

  • E usor sa ai un business cand ideea porneste de la o pasiune?

Pornesc de la premisa ca atunci cand esti pasionat si iti doresti cu adevarat sa faci ceva este un pic mai simplu de dus spre indeplinire, dar nu usor in totalitate. Bineinteles ca si eu am avut momente de deznadeste in care dezavantajele cantareau mai mult decat avantajele, dar am reusit sa trec peste si sa imi urmaresc cu interes in continuare scopul.

Cand doresti sa intri pe piata cu un bussines cu masaj ca femeie te lovesti in primul rand de prejudecati. Din pacate, traim intr-o societatea in care terapia prin masaj este adesea confundata cu masajul erotic.  M-am lovit de multe ori de intrebari ironice, dar cu timpul am invatat sa le ignor. Cand lumea o sa inteleaga mai bine cat de multe beneficii are de exemplu un masaj de relaxare, atunci lucrurile vor sta altfel din punctul asta de vedere. Ca maseuri avem ce-i drept de lucrat si un pic la mentalitatile celor de langa noi.

  •  Cum e viata de zi cu zi a Cătălinei Neamu/Nițu?

Desi nu depind de un program strict, ma trezesc in fiecare dimineata la ora 7, maxim 8. Daca ma trezesc cu inspiratie, incep sa scriu langa nelipsita cana cu ceai. Apoi in prima parte a zilei incerc sa rezolv task-urile pentru firma tatalui meu. Dupa ora 12 imi dedic timpul, masajelor. Pe langa programarile pe care le am acasa colaborez si cu un salon din Ploiesti unde ma duc doar la cerere. Dupa o zi de obicei plina imi fac timp in fiecare seara pentru sala. Pe langa faptul ca ma ajuta sa ma mentin in forma imi confera o stare de bine si ma ajuta sa ma eliberez de toate gandurile adunate peste zi. Si bineineteles, pe langa toate astea, imi indeplinesc si rolul de sotie iubitoare: gatesc zilnic, calc, etc.

  •  Ce faci ca sa iti cresti businessul?

In primul rand investesc timp in ceea ce mi-am propus sa fac mai departe. Urmatorul pas pe care o sa-l fac este sa ma mut in Bucuresti la inceputul anului urmator. Practic va trebui sa o iau de la inceput si sa regandesc toata strategia, desi fondul ramane acelasi.

  • Crezi ca acum, ca ti-ai limpezit foarte bine dorinta de a ajunge antreprenor, iti va fi mai usor in viata, cu toate ca in fiecare zi se da o lupta pentru a fi cel mai bun in ceea ce faci?

Chiar daca am ales in sfarsit un drum nu cred ca asta usureaza si desfasurarea activitatii in sine. Consider ca este foarte mult de munca avand in vedere ca nu intru pe piata cu ceva inovator. Am plecat pe drumul acesta cu convingerea ca este loc pentru toata lumea.

  • Ce alte hobby-uri mai ai in afara de masaj? Cu ce iti mai ocupi timpul?

De obicei in weekend imi dedic ceva mai mult timp mie si pasiunilor mele. Imi place sa fotografiez, sa socializez, sa cunosc oameni. Ador sa citesc asa ca mi-am propus sa nu treaca saptamana fara sa citesc o carte. Imi place sa ajut si asta imi ofera o foarte mare satisfactie. Daca aveam suficient de multi bani cred ca asta era ocupatia de baza. Am lasat la sfarsit cireasa de pe tort si anume pasiunea pentru aviatie. E cea mai tare chestie pe care am descoperit-o. Am reusit sa zbor de cateva ori cu un avion ultrausor si nimic nu se compara cu senzatia pe care o ai sus. In viitorul apropiat ma gandesc serios sa imi iau brevetul de pilot.

catalina_masaj

  • Cum arata planul tau pe 5 ani? Te-ai gandit unde vrei sa ajungi cu masajul?

Pe scurt cam asa se va desfasura visul meu: Catalina Massage se transforma in La Catalina si cu siguranta va ajunge un brand. Nu-mi doresc sa-mi deschid banalul salon. Locatia unde „La Catalina” isi va desfasura activitatea va fi un loc prietenos si imi doresc sa ii dau un iz de „acasa” unde clientii sa vina de fiecare data ca la o persoana draga ce face parte din familie. Pe langa terapie prin masaj vreau sa ofer posibilitatea clientilor de socializare la un ceai in care sa povestim despre un stil de viata sanatos pornind de la alimentatie pana la sport si, de ce nu, sa povestim despre intamplari din propriile vieti. Sper ca pe viitor sa colaborez si cu companii. Eu vad o buna posibilitatea de recompensare si motivare a angajatului prin masaj.

  • Ai vreun sfat pentru cei care citesc acest interviu?

Sfatul pe care il pot da in momentul asta este ca in orice domeniu vreti sa porniti, sa aveti nevoie de multa incredere in propriile forte. Avem asa multe resurse in noi, dar din pacate uneori nu reusim sa vedem padurea din cauza copacilor. In incheiere, o sa va dau si voua doua citate dupa care eu ma ghidez :

1) Incearca nu sa fii un om de succes, ci un om de valoare. Albert Einstein

2) I: Ce poate fi mai rau decat sa te nasti orb? R: Sa ai vedere fara viziune. Helen Keller

Mai multe despre Catalina, puteti sa descoperiti pe pagina ei de facebook, aici.

One thought on “Interviuri de cariera: Catalina Neamu

  1. Pingback: "La Catalina": terapie pentru corp si suflet | Elena Pelmus Blog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *