Carti – Aprilie

Am realizat zilele astea că aproximativ toate lecturile mele au fost superficiale. Și am ajuns la concluzia asta după ce am cercetat puțin cum citesc alții și mai ales cum fac ei să învețe din cărți. Cred că personal nu am tratat niciodată subiectul ăsta cu seriozitatea pe care am întâlnit-o la ei. Și după ce i-am ascultat, am avut așa o idee nebună de a reciti multe dintre operele clasicilor pe care până acum mi-am dat seama că le-am privit cu un grad mai mare sau mai mic de superficialitate. Desigur că ar o fi o nebunie să mă apuc să recitesc cărți de secol 19, în parte pentru că nu le mai văd așa de mult utilitatea în obiceiurile mele zilnice, dar măcar pot aborda diferit modul în care citesc o carte de acum încolo. Am descris mai jos fazele mele de lectură și cum îmi doresc să le schimb tocmai pentru a aprofunda cărțile de nonficțiune pe care le citesc și pentru a învăța într-un final ceva din ele.

ce făceam înainte

faza 1 – citesc o carte și pun un semn pasajelor care mi-au plăcut

faza 2 – scanez cu telefonul fiecare pagină, acolo unde am pus deja un semn

faza 3 – transfer fiecare scan al cărții într-un folder la mine in inbox/calculator si le păstrez acolo. Din când în când le deschis dacă îmi aduc aminte de vreun pasaj.

ce fac acum

faza 1 – scanez toate capitolele cărții și înțeleg structura ei

faza 2 – citesc un capitol și subliniez lucrurile noi / pun semn paragrafelor pe care le consider interesante

faza 3 – fac o recapitulare după fiecare capitol notându-mi acele paragrafe însemnate deja

faza 4 – scriu o fraza-două despre acel capitol pe care ulterior să îl folosesc pentru blog

faza 5 – reiau fiecare rezumat de capitol și alcătuiesc un text final pentru a descrie ce am învățat din carte într-un articol pentru blog

Un „sistem” de lectură pe care l-am pus în aplicare de la cartea lui Matthew Walker – „Why We Sleep”. Una dintre cele mai utile și revelatoare cărți citite în acest început de an. Până să ajung să vă povestesc puțin despre cartea lui, vreau să trecem împreună prin celelalte două lecturi din aprilie.

Why We Buy – The Science of Shopping, Paco Underhill

Sunt genul ăla de cititor care dacă a început să citească dintr-o carte nu se oprește până când nu închide ultima copertă oricât de neinteresant i s-ar părea subiectul. Citesc de jenă, asta cred că e.

Mi-a fost greu să parcurg cartea lui Paco Underill pentru că am pornit cu așteptări greșite. Speram că voi găsi puțin mai mult studiu antropologic despre cum ne facem cumpărăturile, însă tot ce mi-a intrat mie în cap (și din ce îmi pot aminti rapid) sunt doar aspecte despre firma lui Underhill. Căutam în principiu o poveste fascinantă despre o activitate banală azi și care uneori poate ușor chinuitoare. Adică una e să cumperi pentru masa de Crăciun, pentru o viitoare petrecere sau să cauți cadou unui prieten și alta e să mergi la magazin supus unei vieți cotidiene în care trebuie să își gătești măcar o dată la două zile. Cu atât mai mult în zilele când tot ce ai chef să faci pentru restul zilei e o salată cu ton și o gură de vin. Adică pe mine genul ăsta de studiu mă interesează.

Nu încerc în vreun fel să subminez valoarea cărții mai ales că vine din experiența unui om care asta a făcut toată viața: a studiat felul în care oamenii cumpără. Sigur, te ajută să înțelegi din perspectivă de business cum sunt organizate magazinele, despre diferențele culturale: cum cumpără americanii versus europenii, spre exemplu, sau cât de mult influențează peisajul urban traseul cumpărătorului. Dar în afară de asta nu am găsit nimic nou sau suficient de interesant cât să-mi notez lucruri. Pot să îi ofer credit însă pentru faptul că mi-a confirmat încă o dată pasiunea pentru antropologia urbană, ceea ce mi se pare ciudat, mai ales că în facultatea antropologia nu părea să fie materia mea preferată.

City of Girls, Elizabeth Gilbert

Includ foarte puțină ficțiune printre lecturi, pentru că vreau să-mi ocup timpul cu cărți din care am de învățat și pot aplica la un moment dat în viață. Așa că împart cărțile de ficțiune în: plăceri nevinovate cum e seria „The Witcher” – cărți pentru care nu am un interes particular, dar pe care le consum ca pauze literare într-o două cărți de nonficțiune. Și a doua categorie: cărți pe care aș fi vrut să le fi scris eu, ca de exemplu „Dulcele bar” sau orice altă carte pe care a scris-o Liz Gilbert. Nu cred că „City of Girls” e cea mai bună carte a ei, de fapt sigur nu e, dar pentru că știam câte ceva despre felul în care a scris-o, am deschis cartea cu aceleași emoții pe care le ai când urmează să cunoști pe cineva.

Deși am citit doar două dintre cărțile lui Liz Gilbert, cred că e suficient să spun că la finalul lecturii unei cărți scrise de ea rămâi cu senzația că tocmai ți-ai luat la revedere de la o prietenă cu care ai petrecut jumătate de zi la taclale despre orice vă preocupa viețile în acel moment. Chiar dacă n-aș fi știut asta de la început, și tot e evident faptul că e o carte despre prietenie și aici că am mai regăsit un punct pe care să-l bifez în lista mea de lucruri pentru care o ador pe Liz. Prietenia, conform trăirilor lui Vivian, aș putea spune că și alor mele, e atunci când decizi că lași o persoană în viața ta și să o iubești pentru ce e ea, fără să schimbi nimic în felul ei de a fi.

Mi-a plăcut din carte și ideea asta de a fi la modul „ți se întâmplă”. Pentru că mai ales în contextul societății actuale în care a fi parcă nu e suficient. Ai nevoie de o idee, de o platformă, de un concept ca să exiști. De o soluție care fie te scoate din anonimat, fie din plictiseală, fie din ciudățenia personalității tale, ceea ce îmi imaginez că nu e foarte ușor de făcut. Unii oameni sunt pur si simplu adorabili în ciudățenia lor și nu ar trebui deranjați doar ca să se conformeze unor standarde. Prietenele mele sunt dintre cele mai diverse și minunate ființe și le plac pentru că sunt extraordinare în felul lor. Ce ne leagă o să fie mereu umorul și dorința aia cât de mică atunci când ne întâlnim de a ne face să ne simțim al naibii de bine una în compania celeilalte.

Why We Sleep – The New Science of Sleep and Dreams, Matthew Walker

Am descoperit gustul cafelei cândva în timpul clasei a VI-a. Eu i-am cerut mamei să gust din cafeaua pe care o pregătea mereu în jur de ora patru, când se întorcea de la serviciu. Prima gură a fost suficient cât s-o aștept pe maică-mea să vină acasă cum așteaptă un sugar laptele la piept. Dar ceea ce nu știam pe atunci nici eu, nici mama e că efectul cafeinei în organism durează undeva între 5 și 7 ore. Dincolo de cafeaua care era prezentă în familia mea ca o băutură de plăcere, primul lucru pe care-l rugai pe un invitat să bea era o cafea, noi ca familie nu am avut bune învoieli cu somnul. Ai mei lucrau nopțile iar eu îmi făceam propriile reguli stupide, cum ar fi să nu dorm după-amiaza, pentru că mi se părea că pierd timpul.

Cartea lui Matthew Walker te trezește la propriu dintr-un somn de pură inconștiență legată de efectele negative pe care le aduce lipsa unui somn de calitate. Când o citeam și chiar când am terminat-o de citit nu mă puteam simți altfel decât ca o mare pierzătoare la loteria somnului. Finalul cărții cuprinde 12 sfaturi/reguli pentru a avea un somn bun spre foarte bun dacă reușești să le respecți pe toate aproape în fiecare zi din viața ta. După ce le-am parcurs mi-am dat seama că nici măcar una nu am reușit să aplic 100% corect de-a lungul timpului.

Mă bucur că nu e o carte împrumutată pentru că astfel am ocazia să revin asupra ei ori de câte ori mai pierd din ritm, dar pentru a vă arăta puțin procesul meu de învățare din carte, mi-am structurat lectura în două părți. Prima e informație descoperită doar în cartea lui, iar partea a doua constă într-o recapitularea a unor lucruri despre care am mai auzit până să-i citesc cartea.

CAPITOLUL I  – The Thing Called Sleep

Efectul cofeinei in organism

Levels of circulating caffeine peak approximately thirty minutes after oral administration. What is problematic, though, is the persistence of caffeine in your system. […] Caffeine has an average half-life of five to seven hours. p.28

Also, be aware that de-caffeinated does not mean non-caffeinated. One cup decaf usually contains 15 to 30 percent of the dose of a regular cup of coffee, which is far from caffeine-free. p. 29

Cum iti dai seama că nu ai dormit suficient? Puneți aceste două întrebări:

a. Când sună alarma pot să pun capul din nou pe pernă și să adorm din nou, lejer, până la 10 sau 11 dimineața?

b. Pot să rezist până spre după-amiază fără cafea?

Cele două stadii ale somnului

In the years since Easter’s slumber revelation, we have learned that the two stages of sleep – NREM and REM – play out in a recurring, push-pull battle for brain domination across the night. The cerebral war between the two is won and lost every ninety minutes, ruled first by NREM sleep, followed by the comeback of REM sleep. p. 43

Creierul adolescenților

In a remarkable series of experiments, the pioneering sleep researcher Irwin Feinberg discovered something fascinating about this operation of downscaling takes place within the adolescent brain. His findings help justify an opinion you may also hold: adolescents have a less rational version of an adult brain, one that takes more risks and has relatively poor decision-making skills. p.89

[…] rationality is one of the last things to flourish in teenagers, as it is the last brain territory to receive sleep’s maturational treatment. p. 90

CAPITOLUL II – Why Should You Sleep?

Beneficiile unui somn bun (câteva exemple extrase din carte):

We had observed a real-estate transaction that takes place each night when we sleep. Fitting the notion of a long-wave radio signal that carries information across large geographical distances, the slow brainwaves of deep NREM had served as a courier service, transporting memory packets from a temporary storage hold (hippocampus) to a more secure, permanent home (the cortex). In doing so, sleep had helped future-proof those memories. p.114

Post-performance sleep accelerates physical recovery from common inflammation, stimulates muscle repair, and helps restock cellular energy in the form of glucose and glycogen. p.130

When your sleep becomes short, you will gain weight. Multiple forces conspire to expand your waistline. The first concerns two hormones controlling appetite: leptin and ghrelin. Leptin signals a sense of feeling full. [..] Ghrelin, in contrast, triggers a strong sensation of hunger. […] Perturb both in the wrong direction, and weight gain is more than probable. p. 172

  • Somnul ajută când vrei să slăbești

CAPITOLUL III – How and Why We Dream

REM-sleep dreaming offers a form of overnight therapy. That is, REM sleep dreaming takes the painful sting out of difficult, even traumatic, emotional episodes you have experienced during the day, offering emotional resolution when you awake the next morning. p. 207

Și un citat care mi-a plăcut mult: The theory argued that we have REM sleep dreaming to thank for this palliative dissolving of emotion from experience. p. 209

CAPITOLUL IV – From Sleeeping Pills to Society Transformed

În cadrul acestui capitol am descoperit informații despre care am mai citit undeva. Sigur că vorbesc aici de câteva pasaje dintr-un capitol de sute de pagini, dar știam de:

Efectele negative ale folosirii unui dispozitiv electronic înainte de culcare

A recent survey of over fifteen hundred Amercians adults found that 90 percent of individuals regularly used some form of portable electronic device sixty minutes or less before bedtime. It has a very real impact on your melatonin release, and this ability to time onset of sleep. p. 269

Diminuarea calității somnului din cauza alcoolului

Second, alcohol is one of the most powerful suppressors of REM sleep that we know of. p. 272

[…] Alchohol-infused sleep is therefore not continuous and, as a result, not restorative. Unfortunately, most of these nighttime awakenings go unnoticed by the sleeper since they don’t remember them. p.271

De asemenea, despre răcirea camerei în care urmează să dormi și baia înainte de somn ajută la o calitate bună a somnului și chiar „tradiția” schimbării hainelor ajută. Și activitatea fizică, dar nu efectuată foarte târziu în noaptea, recomandarea lui: cu cel puțin două – trei ore înainte de culcare.

Sunt multe de acoperit aici și nu le-am trecut pe toate, de asta pentru a le afla cel mai bine e să citiți cartea, eu am deja pasajele de interes subliniate și pot reveni oricând asupra alor. Cred că dintre tot ce mi-aș fi dorit să menționez ar fi faptul că nu recuperăm din somn în weekend așa cum obișnuiam să ne spunem vineri seară plecând de la birou. Din păcate, nu există așa ceva.

Concluzie

În esență „Why We Sleep” e o carte utilă pentru mine căci m-am confruntat cu o filozofie greșită asupra somnului. Gradual am început să schimb lucruri. Spre exemplu, nu am televizor în dormitor, încerc să păstrez aceleași ore de somn în fiecare zi din săptămână, să controlez temperatura camerei, să am ritualurile din carte legate de pregătirea înainte de culcare, dar sunt și multe alte dependențe în care mă pierd mai devreme sau mai târziu. Consider că ăsta e doar un start și cartea e un punct bun de pornire pentru aceia dintre voi care vă mai chinuiți cu somnul ca mine.

Luna mai a venit deja cu alte trei super-cărți despre care abia aștept să vă vorbesc. Dar până atunci, iată ce am citit în lunile:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *