Pisici și o gură de aer proaspăt

Cheile Râșnoavei ascund foarte puține case. Doar pe dealurile din apropierea stâncilor vezi ici-colo câte una. Noi am stat la pensiunea care a luat denumirea locului și e acolo de vreo 10 ani. Căsoaia oferă tot ce îi trebuie unui om în viață. Un apus genial și o stâncă la care să uite cu invidie.

Aici, orice tip de turist e binevenit. Condiția e să fie iubitor de animale, nuferi și țânțari.

Gardul casei nu se vede, asta pentru că înconjoară cam 10 hectare de pământ bine păzit de câțiva caucazieni care nu s-au preocupat să se prezinte. La intrarea în curte însă, totul e pus la punct pentru turiștii cu rulote și pentru cei veniți cu cortul. Avantajul celor 75 de lei pe noapte e că ai parte de cea mai bună priveliște din zonă. Mai sus, pe drumul forestier, ești mai aproape de stânci, dar și de corturi, grătare, iar pe alocuri, manele.

Tot ce îți oferă muntele e aer curat, pentru restul trebuie să plătești. În principiu, cu cât ești mai cocoțat, cu atât dai mai mult. Măcar de am plăti pentru un copăcel din câți îmbracă acum Carpații. Pisicile vin la pachet cu peisajul, ele fiind vedetele acestei excursii. Dacă la cină am fost asaltați de feline, la mic-dejun ne-am întâlnit cu un pui de caucazian, Runi sau Băluș după cum alintă mama toți cățeii.

Ce poți face la Râșnov? În primul rând să faci poze. Ca orice turist nebun, eu eram constant cu un aparat „pe” față. De data asta, am putut să folosesc primul nostru DSLR – zestrea mea și a lui Răzvan – fără să fi citit încă o dată manualul sau să mă fi uitat la tutoriale pe net. S-a dat verde la poze în weekend și nici că m-am mai oprit! Am pozat oricât și orice, dar mai ales pe ai mei care „iubesc” să fie fotografiați. Sunt cei mai neinteresanți subiecți, pentru că atunci când îi prinzi împreună nu se uită la cameră, ci râd cu gura până la urechi de ăla care se chinuie să îi țină în același cadru, adică de mine.

Dacă tot ajungeți prin zonă, vizitați și Peștera Valea Cetății. Nici până acum nu cred că am înțeles prea bine rostul peșterilor altul decât cel pe care l-am învățat din cultura populară – loc de sihăstrie, dar după ghida noastră părea a fi o adevărată comoară naturală.

Presimt că urmează un concediu prin țară și mă gândesc serios să povestesc de pe drum ce vizitez și să vin cu noi imagini. Mă duc să plantez un copac cât mai are timp să crească, iar pe voi vă las cu rodul strădaniei mele creative din ultimele zile.