Înapoi în București

De marți, 11 martie, m-am mutat din nou în București și e pentru prima dată când simt că orașul ăsta nu îmi mai poate aduce realizarea pe care mi-o doream atât de mult în facultate. În timpul în care mi-am căutat job, mă gândeam cu furie că și eu merit să fiu la București alături de toți tinerii ăștia talentați de azi care încearcă să își construiască o carieră. Am început să iubesc Ploieștiul abia atunci când am realizat că trebuie să mă mut. Am început să îl iubesc tot mai mult atunci când am aflat că nu o să pot fi alături de echipa de producție și de ploieșteni la petrecerea de lansare a clipului „HAPPY in PLOIEȘTI„, precum și de fiecare dată când nu am avut ocazia să promovez proiectul ăsta.

Am învățat foarte multe despre oameni cu ocazia filmărilor pentru Happy, pentru Ploiești. Pe unii i-am lăudat de-a lungul posturilor pentru clip și continui să îi ador, pe alții i-am șters de tot din cercul meu de cunoscuți. Culmea e că deși am rămas dezamăgită de reacțiile unor oameni cu care am interacționat în culisele acestui proiect, am început să iubesc și mai mult Ploieștiul. Țin să repet că pentru filmări au fost contactați foarte mulți oameni. Clipul a fost o invitație deschisă tuturor oamenilor din oraș. Unii au vrut să vină, alții au zis că nu prea le place în fața camerei, alții au dat cu bâta. Nu contează, în definitiv fiecare face cum simte. Eu simt și vreau să vin săptămânal în Ploiești să îi văd pe ai mei, să îmi văd prietenii vechi, dar și pe cei noi.

Știu că Bucureștiul îmi oferă o șansă spre mai bine, dar mi-am dat seama că uneori binele se află chiar în fața ta și parcă nu-l vezi până nu dai cu capul de ceva. Aș fi vrut acum să fac mai multe pentru orașul meu, în special aș fi vrut să îi iau apărarea mai mult. Eu o să continui să fiu happy în Ploiești așa cum cred că sunt acum foarte mulți ploieșteni după ce au văzut varianta cu Nico, Doroftei, Asesoft, Petrolul și mulți alți tineri fericiți.

În București stau într-un loc tare frumos. Am început munca și sunt fericită că o să învăț foarte multe lucruri. Am avut deja primul moment amuzant. S-a întâmplat când am rămas singură în cameră și prima mea reacție a fost să scot căștile și să vizionez un film. Sper ca cei, care au stat la cămin în viața lor, au zâmbit puțin.

Dacă ai ceva de comentat, aștept mesajul tău mai jos.

Dacă ți-a plăcut articolul, m-aș bucura să-i dai un share!

13 thoughts on “Înapoi în București

  1. helen, dupa cateva zile petrecute in botosani am realizat ca Bucurestiul e un fel de vacanta prelungita, te tine intr-un fel de euforie constanta. Prin simplul fapt ca esti singur si nu trebuie sa dai socoteala nimanui, parca toate probleme sunt mai mici, toate responsabilitatile se simt mai usor, etc. Pe langa asta, vezi in permanenta oameni care au mai multe decat tine si fara sa realizezi, vrei si tu mai mullt: o haina mai bengoasa, incaltaminte mai cool, adica lucruri mai scumpe, in general, si incet incet te departezi de ce e important, de lucrurile simple care te bucura intr-adevar. Spun toate astea cu toate ca iubesc Bucurestiul, orice cunostinta a mea poate sa o confirme.

    Ca sa fiu in tema cu articolul, parerea mea e ca daca ai stat in Bucuresti si ai revenit in orasul natal, unde ai locuit o perioada, cand te intorci in Bucuresti vrei privi altfel lucrurile, cu ochi de adult, iar realizarea pe care o cautai in facultate ar trebui sa fie mai aproape de tine acum pentru ca stii ce ai de facut 🙂

    P.S. distractie placuta acolo cu anusca si mai lasa filmele si serialele :))

Dă-i un răspuns lui clahoodia Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *