Au trecut două luni deja de când am promis că nu o să mă mai uit la seriale și sunt mândră de mine. De fapt, ca să vedeți cât de bine mă descurc, mi-am dat seama zilele trecute că în articolul meu de aici am uitat să menționez de „Atlanta”. Ce mare lucru, nu? Un alt serial, ați spune. Vă asigur că tentația e mare când știi cât de bun a fost primul sezon și când știi că e făcut de genialul Donald Glover! Tipul are doar 34 de ani și chiar face de toate: scrie, compune, cântă, dansează. E complet.
Acum vine partea în care vă mărturisesc cum stau lucrurile de fapt. Sigur, am renunțat să mă uit la serialele de pe lista respectivă, dar tot am deschis Netflix din când în când. Adică e inevitabil, nu? E fix la un tab distanță! Așa am ajuns să văd trei special-uri noi: cel al lui Chris Rock, al lui Ricky Gervais și al lui Amy Schumer. Din categoria documentare, m-am uitat la „Icarus” datorită nomalizării la Oscar, fiind foarte curioasă să aflu despre ce e vorba. Nu am remușcări. E de urmărit subiectul! Din aceeași categorie am văzut pe sărite „Dirty Money” care pe lângă celebrul capitol Volkswagen, vine cu două episoade absolut terifiante despre banca HSBC și Donald Trump.
Credeați că asta e tot?
Era o dimineață banală de sâmbătă, în Ploiești. M-am trezit foarte devreme, dar nimic ciudat aici, pentru că la mine fiecare zi începe la 6 dimineața. Mi-am pregătit cafeaua conform ritualului: pun cafeaua în cană și apoi torn apă fierbinte. Fără zahăr, fără lapte. Amestesc puțin doar cât se plimbe boabele măcinate prin tot interiorul cănii. Cât las cafeaua să respire, deschid laptopul. De obicei îmi propun să citesc ceva ca să deschid porțile gândirii, dar fiind sămbătă, înainte să deschid tabul de Pocket și să mai șterg din articolele care zac pe acolo, dau un CTRL+T și apare Netflix în fața ochilor. Răsfoiesc puțin titlurile, pregătindu-mă să iau prima gură de cafea, când dau „din greșeală” click pe „Comedians in Cars Getting Coffee”.
Show-ul lui Jerry Seinfeld spune deja totul din titlu și e absolut vindecător! Vă spun și de ce.
Coincidență sau nu, zilele trecute ascultam unul dintre podcasturile lui Joe Rogan, cel cu Bryan Callen, în care vorbeau de gripă în timp ce eu încercam să îmi șterg și lacrimile și mucii de pe față, în același timp. Îmi place să îl ascult pe Joe Rogan, mai ales când lucrez la ceva sau vreau să dorm. Podcastul lui ține în jur de trei ore, ceea ce mi-a dat suficient timp de odihnă. În scurtele mele momente de luciditate știu că se mira de cazul unei fetițe care a murit de gripă în America. Imediat m-am gândit că noi, în România, la momentul difuzării podcastului aveam deja înregistrat al 82-lea deces din cauza virusului gripal.
Tot continuând discuția, dar pe un ton mai vesel, Rogan spunea că în zilele lui de răceală se bucură de existența Netflix. Ceea ce mi-a adus aminte de noua mea pasiune, show-ul lui Jerry Seinfeld. Am dat iar un CTRL+T voit și am urmărit serialul tot restul zilei printre ceaiuri, Carmol și Teraflu.
Singurul regret pe care îl am este acela că nu știu să exprim cât de bine e făcut serialul. Poate dincolo de invitați, de maestrul spectacolului în sine, de mașinile pe care le prezintă, tot ce ai nevoie de la acest serial e să asculți jazzul din fundal și zgomotul specific preparării cafelei. De asta spuneam că e vindecător, pentru că m-a salvat într-o zi care părea să anunțe sfârșitul: fără miros, fără gust, fără să văd prea bine prin ochelarii mânjiți, fără chef să mă ridic din pat…
Bine, am reușit totuși să mă ridic din pat ca să îmi prepar esența vieții – ceaiul de ghimbir și lămâie. Mai mult, în călătoriile mele din sufragerie până în bucătărie, am găsit puterea să fac poza acestui articol gândindu-mă că o să pot să scriu despre asta după ce îmi trece durerea de cap. O săptămână mai târziu profeția s-a adeverit.Tabloul are titlul „Lalele în borcan de murături”.
În concluzie, totul decurge conform plan: fără seriale. Sigur, nu o să mă pun în fața universului care vrea să le am pe toate, însă de data asta chiar trebuie să mă țin de promisiunea de a deschide un singur tab. Bine, ținem și Netflix aproape. Pentru zile mai proaste sau momente în care vrei să vezi un film bun.