Editarea cu telefonul mobil si trei exemple groaznice

Săptămâna trecută am participat la un curs de editare a fotografiei cu telefonul mobil. Cred că ți s-a întâmplat și ție să îți iei un telefon nou, mega încântat că ai descoperit cine știe ce funcționalitate și apoi să afli că asta făcea și telefonul vechi, care a trăit doi ani cu tine. De câteva luni, am această pasiune pentru Snapseed din simplul motiv că eu nu știu să fac poze. Mă chinuiesc desigur în actul meu artistic aproape în fiecare zi, dar ceva îmi spune că nu o să impresionez în viața cu asta.

Așa că m-am dus la curs și ca să găsesc un soi de motivare în a continua în nebunia mea, iar dacă scriu acest articol înseamnă că pe undeva ea s-a activat. Unii dintre noi mai avem pe acasă un DSLR, eventual photoshop instalat, dar tot cu telefonul mobil facem cele mai multe poze. Culmea e, în cazul meu, că răsfoind prin pozele vechi mă gândesc ce a fost în capul meu să fac atâtea selfie-uri sau atâtea poze fără sens. Pentru că în timpul în care stau să declanșez poza, văd pe ecran că nu am încadrare ok, nu am simetrie, nu se întâmplă nimic spectaculos, poate doar un soare care arde tot împrejur, astfel încât majoritatea pozelor fie sunt strâmbe, fie nu prezintă ceva interesant sau mișcător.

Adevărul e că trebuie să muncești mai mult pentru pasiunile pe care le ai. De fapt, nu ar trebui să spui că ai o pasiune dacă nu îi dedici din timpul tău. În cazul meu, e nevoie de mult studiu al imaginii. Să observ în detaliu ce fotografii fac cei care fac fotografie. Apoi să citesc câteva cărți despre fenomen, adică despre fotografie. Până acolo însă ar trebui să citesc despre ce ne face pe noi creativi. De unde pornește dorința asta a mea de a face poze? Astfel că îmi datorez o explicație simplă de ce vreau să fac fotografii mai bune, dincolo de faptul că vreau să trec această îndemânare în CV.

Însă nu trebuie să mă opresc aici. Mai rămâne editarea și aici am momentan o părere bună despre mine. Folosesc Snapseed de câteva luni. Editez aproape în fiecare zi. Doar că până la acest curs, nu mai pot să mă laud că editam, în sensul că foloseam doar 2-3 module ale aplicației: optimizare, perspectivă și claritate. Acum am început să folosesc și drama, vintage, grainy film, vignette, iar lucrurile se complică puțin pentru că lucrând cu mai multe funcționalități am impresia că editez cam mult și ajung să îmi bat joc de produsul finit. Din ce știu eu, farmecul unei fotografii editate e să nu îți dai seama de editările făcute, ceea ce cu siguranță nu se poate spune despre pozele mele.

Am dat câteva exemple mai jos. Așa că, dacă doriți, simțiți-vă liberi să judecați.

Per ansamblu cursul a fost ceea ce mi-am dorit eu, adică inspirațional. Am învățat și mi-am adus aminte de câteva reguli ale fotografiei de care o să încerc să țin cont data viitoare când mai am intenții artistice. Sigur, am plecat cu recomandări de cărți și cu o temă pentru acasă: studiul fotografiilor lui Henri Cartier-Bresson. Înțelegeți probabil de ce un nume a fost suficient să fie menționat la un curs de trei ore de editare foto.

Înainte de încheiere, încă un lucru care merită menționat despre experiența asta.

De regulă când mergi la workshopuri, orice workshop, cursanții întârzie. Miercuri mai și ploua, ceea ce înseamnă că se așteptau întârzieri din partea majorității. Paradoxal, la 18:15, stăteam toți cuminți pe scaune așteptându-l pe prof într-o liniște deplină. Mă gândeam că poate oamenii nu au înțeles că au venit la un curs de editare cu telefonul mobil, adică nimic sobru în asta. Eu, în schimb, mă simțeam poate mai degajată ca niciodată când trebuie să merg la un curs doar cu necunoscuți. Deja filam oamenii și vedeam multe persoane care sigur ar fi avut ceva interesant de spus. Eu cu gândul că plec cu un add pe Facebook, măcar să văd ce fac colegii mei, artistic vorbind. Sigur, ar fi mers un prosecco pentru asta, dar rămân la părerea că am fost totuși mult prea concentrați și încordați pentru un curs despre fotografie.

Acum știți deja că toate pozele alea urâte de pe contul meu de Instagram au trecut print-un proces amărât de editare. Vă promit că o să mă străduiesc ceva mai mult de acum încolo! Dacă vă plac totuși și așa, îmi puteți da un follow aici.

Îmi propun să revin la acest capitol cu alte poze editate, pentru că deja am promis că nu mă las, iar dacă sunteți curioși referitor la ce curs am fost, un mesaj privat pe pagina mea de facebook e suficient.

1.
snapseed1

2.
snapseed2

3.
snapseed4

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *