Ce e de fapt „Outlander”

Era și cazul să renunț la anumite seriale! Știu că producțiile tv sunt îngrozitor de bune zilele astea, dar trebuie să recunoaștem că îți omoară cu nonșalanță timpul. Din seria celor destul de bune, am abandonat „The Walking Dead” sau „Orange Is the New Black”. De partea cealaltă nu aș putea trăi fără „Game of Thrones”, pe când la „Supernatural” mă uit doar pentru că a atins recordul de 11 sezoane. Iar „Shameless” e serialul ăla cool de iarnă.

În ultimul an, m-a prins „Outlander” la care am început să mă uit crezând că e istoric medieval așa, doar că am realizat pe parcurs că s-ar putea să fie o telenovelă modernă și am acceptat-o ca o plăcere personală de care se pare că nu o să scap încă vreo două sezoane și nouă cărți.

Poate că am exagerat spunând că e o telenovelă, dat fiind că povestea, în toate cele 8 cărți apărute, e bine structurată și documentată. „Outlander” are puțin din toate, are sf, dragoste, istorie, dramă și, desigur, multă fantezie. În plus, față de recentul „War & Peace” de la BBC, poveste bazată pe cartea lui Tolstoi (culmea!), pare a fi o adevărată capodoperă. Serialul chiar și-a făcut loc în acest conglomerat de producții tv bune. Dovada că lumea chiar se uită la el? O promisiune cinstită: încă două sezoane. Prin urmare, o să tot trăim virtual prin Scoția vreo doi ani de acum încolo.

Ar mai putea fi explicația că publicul feminin simțea lipsa unui nou model masculin. Eroul modern pe care rareori ai ocazia să îl admiri în atâtea episoade. Un public care vine după „Sex and the City”, „Desperate Housewives”, chiar și „The Good Wife” și care caută cu disperare acel serial care să nu le mai spună cât de grozave sunt femeile, ci cât de grozavă e femeia alături de un bărbat așa cum rar mai vezi în realitate. O escapadă grozavă dacă mă întrebați pe mine, pentru că Sam Heughan e o adevărată piesă (a se citi „pesă”) de bărbat.

De asemenea, Caitriona Balfe e Albă-ca-Zăpada (chiar e!), protagonista perfectă, femeia aflată la limita suportabilului. E genul de actriță pe care ai vedea-o jucând mai degrabă roluri negative, dar în rest e suficient de flexibilă pentru a face pe inocenta când e necesar.

Serialul aduce o suită de elemente interesante pentru timpul acțiunii. Poate scena care întrece sexul între doi bărbați e cea în care Jaime (Heughan) recunoaște că a fost atent la ciclul menstrual al soției sale în mijloc de război. Un moment awww și îndrăzneț pentru un serial care se află abia la al doilea sezon.

Cu toate că stoarce lacrimile din tine, „Outlander” reușește să păstreze un echilibru emoțional. Citeam pe undeva că publicul acestui serial e cel care se uită la „Game of Thrones” și aspiră la scene puțin mai lente și mai concentrate pe trăirile personajelor. Da! Și aici vezi sex, sex și iar sex.

Cu asta în minte, vă spun: „bun venit în lumea fanteziei!”. Probabil că de aia, acum, pe elefant, e stoc epuizat la toate cărțile în engleză (!) ale Dianei Gabaldon, doamna care s-a apucat de seria asta prin 1991 și acum e nevoită să scrie a noua carte.

Dacă vreți să vă apucați să citiți cărțile, momentan sunt traduse doar două părți. Ambele, „Călătoarea” și „Talismanul”, se găsesc cu prețuri acceptabile la emag, elefant si dol.ro. Cât despre serial, e lacrimogen, dar merită pentru că se vede că e lucrat. Cântărește și punerea în scenă: vezi mai rar filme seriale cu așa cadre. 🙂

foto

One thought on “Ce e de fapt „Outlander”

  1. Pingback: Teoria timpului pierdut |

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *