Nu stiam cum va fi sa stau cu un prietenul in acelasi apartament. Primele zile au semanat mult cu cele dintr-o vacanta lunga. Treptat, mi-am dat seama ca una dintre cele mai frumoase parti ale traiului in comun e ca ma face sa rad in fiecare zi. Are o personalitate care se potriveste caracterului meu in multe privinte, eu fiind cea morocanoasa, iar el cel optimist dintre noi. Astazi, ca de obicei, m-a facut sa rad, dar si sa visez – e drept ca si asta reuseste sa faca de prea multe ori.
Nu imi amintesc exact contextul conversatiei noastre, dar cand a plecat la munca, mi-a spus ca intr-o zi vom ajunge si in Scotia, doar sa mai treaca 1-2 ani. La inceput, am ras scurt, dupa care m-am gandit ca viata cu Razvan e oricum surprinzatoare, asa ca de ce nu sa ajungem in Scotia intr-o buna zi?
Am avut o perioada in relatia noastra cand nu puneam asa de mult pret pe ganduri. Orice idee trasnita era pusa in aplicare in cateva secunde. De curand am inceput sa realizam ca lucrurile par a se complica in viata noastra, pentru ca apar noi provocari si cele mai multe sunt legate evident de job.
In ziua aceea, mi-am petrecut intreaga dimineata gandindu-ma la zilele friguroase din Scotia, la castelele lor impresionante, la peisajele pustii si reci, la strazile mereu innoroiate si la whisky. Aberez. Sigur ca nu stiu cum e in Scotia, dar ma vad vorbind cu cativa localnici, invatand din bucataria lor si plimband un pichinez pe niste alei inguste si perfect curate.