Filmele, parte din educatia noastra

Filmele, parte din educatia noastra

In urma cu doi ani, obisnuiam sa vad foarte multe filme la cinema Patria din Ploiesti. Aici am vazut de pilda „12 ani de sclavie” sau „Elita gangsterilor” cu 10 lei. Intre timp, Patria a fost inchis, iar eu m-am mutat in Bucuresti, unde singurele optiuni de a mai vedea un film la banii astia in oras sunt: cinematografele de stat care ruleaza putine filme americane si Hollywood Multiplex intr-o zi de miercuri.

Asa ca am rarit vizitele la cinema, iar daca imi iau bilet la vreunul, atunci fie mi l-a recomandat cineva, fie m-a enervat foarte tare newsfeedul. Sigur ca nici biletele de la Cinema City nu sunt exagerat de scumpe in timpul saptamanii, doar ca popcornul de la ei e prea bun, iar daca mergi la cinema cu un prieten de 25 de ani, dar cu pofte de 5, s-ar putea sa te trezesti ca ai cheltuit 50 de lei pe „nu stiu ce”.

Cateodata mai intru pe pagina de facebook a celor de la Cinema Patria (sau Premiera) pentru a vedea daca s-a schimbat cumva situatia. Cinematograful traieste acum doar cu rarele poze in care se mai strangeau 50 de insi in fata intrarii. Situatia se pare ca e trista din ’90 incoace, pentru ca de atunci si pana in prezent s-au inchis sute de cinematografe. Problema deci e veche si implica bineinteles cativa sefi corupti. Au mai ramas vreo 22 de cinematografe (cine le mai numara zilele astea?), dar nici situatia lor nu e una fericita.

Nu am eu timp pentru a vedea cate filme imi doresc, dar consider ca sunt importante. Abandonarea cinematografelor de stat arata pe de o parte ca oamenilor le convine sa descarce ilegal filme de pe net, adica sa nu dea 10 – 15 lei sa vada un film, iar pe de alta, nepasarea pur romaneasca a unor sefi pe care nu ii intereseaza nici de soarta angajatilor si nici de cea a micii comunitatii care poate ar vrea sa vada saptamanal un film. De asemenea, traim in tara in care cel putin un roman asteapta sa descarce ilegal tot sezonul unui serial binecunoscut din „respect pentru producatori”. Ce mai e de spus?

In toata confuzia asta insa tinerii au nevoie de filme bune si de o educatie in acest sens, pentru ca putina invatatura cinematografica le-ar putea deschide noi portite de explorare. Am vazut cateva filme foarte bune in ultima perioada si din toate aceste experiente am inteles cel putin un lucru: omul inca e capabil sa faca lucruri frumoase. E pacat doar ca putini sunt cei care apreciaza munca acestor oameni si mai pacat e ca sunt cei care au uitat sentimentul de a vedea un film de calitate la cinema.

Am fost saptamana aceasta sa vad Ted 2. Despre film nu vreau sa va vorbesc, pentru ca stiti voi: „daca Seth MacFarlane, film bun, comedie tare si actori misto”. La un film bun ca acesta sigura ca au fost cateva faze la care publicul a reactionat fantastic. M-am gandit atunci ca nimic nu se compara cu atmosfera pe care o creeaza spectatorii intr-un cinematograf si cred ca de sentimentul asta ar trebui sa se bucure mult mai multe lume, chiar si cei care nu au crescut cu mallul langa ei.

Sursa foto

Dacă ți-a plăcut articolul, m-aș bucura să-i dai un share!

5 thoughts on “Filmele, parte din educatia noastra

  1. Un film este ÎNTOTDEAUNA educativ! Poți învăța din el ce, cum, când SĂ FACI sau SĂ NU FACI ceva. Dar care este varianta bună e o chestie de opțiune și gândire personală…

  2. Inainte de 90 mergeai la cinematograf ca nu prea aveai unde sa vezi in alta parte filme -mai era cate unu cu video, dadeai 10 lei (cand la cinema biletul era 6) si vedeai in sufrageria cuiva un film de pe vhs, dar tot cinematograful era de baza.
    Tot cinematograful era locul cel utilizat de scos fata la intalnire, chiar daca nu prea vedeai filmul, dar investitia in gogosi/covrigi, quick si 2 bilete la film se merita.
    De la Avatar incoace, cu exceptiile Birdman si Interstellar am fost numai la filme 3D. Cand o sa am 3D acasa probabil n-o sa mai intereseze nici asta. Ce vreau sa zic, sala de cinema trebuie sa ma atraga cu o experienta pe care n-o pot avea in alta parte: 3D si mai nou 4DX, sunet spectaculos, popcornul gratis, intalnire live si autografe cu actorii, etc.
    Legat de atmosfera pe care o creeaza spectatorii probabil nu te gandesti la vorbitul la telefon in timpul filmului, fosnetul de pungi, sorbitul, scartaitul, spoilerele, mizeria care ramane dupa ce doar 14 persoane au vazut Pixels.
    Exista asa de multe filme bune mai vechi pe care nu le-am vazut si pot sa le vad la tv, legal, incat nu am timp si tragere sa merg la filmele cele noi.
    Astept un articol si despre teatre.

    • Te numeri printre oamenii fericiti din aceasta tara, pentru ca ai acces la atatea forme de distractie, iar cinematograful nu mai e de mult ceva nou. Cu toate astea, exista inca oameni care desi s-ar putea duce la cinematograf nu o fac din diferite motive. Lenea e poate cel mai trist. Apoi exista oamenii care nu au un acces asa de rapid la toate astea. Pentru ei, cinematograful e un mod foarte bun de educatie, in opinia mea. Ca sa nu mai vorbesc despre pustii care ar trebui sa mearga mai des la filme de calitate, indrumati evident de un personal avizat, parinti, profesori, etc. Despre teatre nu prea am dreptul sa vorbesc, pentru ca nu prea ma duc la teatru, dar as vrea sa remediez problema asta. 🙂

  3. Pingback: Poate Katniss Everdeen nu e doar un alt nume celebru | Happy Blog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *