Cum sa ocolesti agentii imobiliari

Cum sa ocolesti agentii imobiliari

Acum o luna m-am mutat cu prietenul meu intr-un apartament cu doua camere in Bucuresti. Daca dragostea la prima vedere chiar exista, atunci apartamentul ales de noi ar trebui sa traduca expresia asta utopica. Drept dovada, dupa ce ne-am mutat au rasarit si defectele. Nu-i nimic, acum ne-am obisnuit cu ele si am invatat sa le folosim in interesul nostru. Cu o singura dilema am ramas: oare ce am fi putut face sa scapam de agentul imobiliar?

Sunt sigura ca multi dintre voi si-au pus aceasta intrebare din cel putin un simplu motiv: comisionul pe care il cer agentiile imobiliare este foarte mare. Sigur, nu exclud o explicatie justificata a pretului ridicat in cazul in care doresti sa iti cumperi un apartament si chiar te rogi sa intalnesti un agent care efectiv nu are liniste pana nu iti gaseste tie casa „perfecta”. Cand vine vorba de chirie, consider ca problema ar trebui sa se puna altfel si iau cazul personal pentru a va exemplifica si de ce.

Cum spuneam mai sus, am gasit un apartament de inchiriat intr-un timp foarte scurt. Am vizionat seara apartamentul, iar a doua zi am semnat contractul. La o chirie de 250 de euro agentul nostru a primit 500 ron din partea noastra si vreo 200 ron din partea proprietarei. In total 700 de ron pentru vreo ora de discutii si doua vizite cu noi la apartament. Pentru mine, socant a fost sa vad cum proprietara la randul ei ii dadea bani agentului pentru un serviciu pe care putea sa il desfasoare si singura cu conditia sa stie sa utilizeze un computer si un aparat foto.

Stiu ca situatia nu e chiar asa. O spun forumistii care isi pun toata increderea in agentii imobiliari. Da, e adevarat ca nu toti sunt la fel. Unii poate chiar lucreaza legal si isi iau treaba in serios. Pe mine insa ma deranjeaza mult partea legala a procesului: de ce ni se spune abia cand platim comisionul ca primim factura doar daca platim si TVA-ul comisionului? In plus, de ce proprietarii nu se intereseaza cum functioneaza site-urile astea de anunturi ca sa ocoleasca serviciile unui agent imobiliar?

Am impresia ca tot circuitul asta de inchiriere – cumparare de apartamente e o lume in care ai acces doar daca esti dispus sa iti iei teapa de vreo 2-3 ori. Si de aici vin si solutiile „à la Romania” cu exemple de tipul: rogi un prieten sa vada apartamentul in locul tau pentru ca tu sa poti discuta cu proprietarul in secret. In general, oamenii comozi nu se preteaza la solutiile de pe Softpedia, dar cred ca iti trebuie oricum o doza de nebunie pe care sa ti-o administrezi inainte de a-ti cumpara sau inchiria un apartament in Bucuresti.

Per ansamblu, toti cei care ne-au vizitat s-au aratat incantati de achizitia noastra. Nu stiu exact al cui e meritul, dar probabil ca aia 500 de ron au stiut ei ceva cand au zburat din buzunarele noastre.

Daca aveti povesti asa „frumoase” de spus, le citesc cu mare interes in comentarii!

Foto: Albumarium

Update: Am cautat apartamente pe anuntul.ro si nu am apelat direct la serviciile unui agent imobiliar. Repet, sunt sigura ca exista si agenti imobiliari care isi fac treaba la un alt nivel. Acest articol este doar o poveste personala, deci un caz aparte. :)

7 thoughts on “Cum sa ocolesti agentii imobiliari

  1. Deci, sa ne lamurim. Vrei sa ocolesti agentii imobiliari? Ok, pune mana si cauta apartamente puse spre inchiriere/vanzare de catre persoane fizice (gasesti destule, eu asa am facut).
    Nu iti convine ca a luat agentul 700 RON ? Nici o problema, te consolez imediat : lui ii raman maxim 2-3 sute in buzunar. De ce? Pai stii tu cati ca tine plimba sa vada un apartament pe benzina/motorina lui? Poate 3-5-7-10.
    Also, la ce iti trebuia factura? Ai intrebat inainte sa te duci la agentie (din comoditate ai facut asta, si comoditatea costa) daca acel comision este cu sau fara TVA? Nu, pentru ca nu stiai sa intrebi asta, deci iarasi vina ta pentru ca ai fost dezinformata.
    Si ca sa iti explic de ce eu stiu toate astea si am dreptate iar tu gresesti este pentru ca : Lucrez in domeniul vanzarilor (pe persoane juridice- adica lucrez cu firme) si crede-ma nu este asa usor pe cat crezi tu, si cand vrei sa lucreze altul pentru tine (agentul imobiliar cazul de fata) este normal sa il platesti. Tu ai lucra gratis pentru mine? Repet : vrei sa ocolesti agentiile imobiliare, pui manuta pe mouse si cauti pana iti vine rau un apartament calumea, vei pierde zile sau chiar saptamani pana gasesti unul acceptabil (raport calitate-pret) si nu mai platesti acel comision de 500 RON.
    Dar… daca esti o persoana comoda si vrei sa faca altii treaba pentru tine, nu te plange ca trebuie sa ii si platesti (hei, este un ciclu normal, welcome to real world). Sincer, sunt putin indignat de topicul tau pentru ca eu sunt un om caruia i-a placut sa munceasca sa obtina tot ce isi doreste pe propriile puteri, si cand nu am putut am fost dispus sa fac si anumite sacrificii, iar tu vrei ca altii sa munceasca gratuit pentru tine, plus ca din ce spui tu se traduce si ca „imi este ciuda ca ala a luat 700 RON” … sa moara si capra vecinului, asa-i? Fara suparare dar in felul asta… esti in categoria aceea de roman care ne duc tara de rapa… Felicitari (scuze, nimic personal).

    • Buna! Iti multumesc pentru timpul acordat acestui articol si ca ai comentat. Iti inteleg indignarea si punctul de vedere, doar ca eu nu m-am referit la toti agentii imobiliari, ci am expus un caz. Nu vreau sa munceasca nimeni gratuit pentru mine. Nu m-am dus la o agentie imobiliara, am cautat cu mouse-ul apartamente (zile intregi chiar) si l-am gasit pe acesta care ne-a placut. Apoi am dat de un agent pe care urma sa il platim si am facut-o fara discutii. Din fericire pentru mine, mai sunt romani in categoria de care vorbesti, pentru ca nu am inchiriat apartamentul singura si nu as fi putut-o face fara sprijinul altor oameni care si ei se scoala de dimineata sa munceasca. Tonul meu a fost mai mult ironic, drept pentru care am mentionat softpedia si comentariile pe acest subiect de acolo. Sigur, fiecare are dreptul la o opinie. Cat priveste cazul meu, pe viitor ma voi interesa mai mult si o sa am grija ca totul sa fie ok. :)

  2. Pingback: Povești cu și fără agenți imobiliari | Oana Kovacs

  3. am o prietena care si-a cautat si si-a tot cautat pentru ca vroia ceva concret si acel ceva nu era gasit de agent. omul nu prea si-a dat interesul si de aici si procesul a fost indelungat….ea in schimb a cautat online o gramada….ce a facut nenea in plus oare?

  4. Razvanele ce parere ai de intermedierea fortata practicata de ajenti? Oriunde te invarti sa cauti un apartament dai de ajent.
    Vanzatorii au si ei o vina deoarece dau apartamentul la nspe agentii si uite asa pretul a crescut dintr-un foc.

    Anunturile date de proprietari le gasesti foarte greu.

  5. Activez in domeniu (profesia de baza e cu totul alta) si lucrez complet diferit (fata de intermedierea „deschisa” sau „fortata”) – reprezentarea exclusiva a vanzatorilor (si sunt specializat DOAR pe resedinte imobiliare – apartamente, case).
    Opinia mea, cat se poate de succint:
    -intermedierea „deschisa” este (inca) „in voga” in Romania atat datorita (sau din cauza) agentilor (care o practica fiindca e „clasic” sa taxezi si vanzatorul si cumparatorul – chiar daca e in conflict de interese fata de una dintre cele doua parti) dar si partilor care intra in tranzactie (vanzatori – care cred si spera ca „o armata” de agenti le cauta cumparatori; cumparatori -pentru ca nu stiu / nu vor / n-au chef / nu e atat de comod sa-si caute singuri, sau de ce n-ar „tepui” un „ticalos de agent” care nu merita „carca de bani” pe care o cere);
    -intermedierea „fortata” e practicata de „agentii jmecheri” si tolerata de catre vanzatori. „Agentii” speculeaza nevoia proprietarilor de a vinde sperand sa faca rost de bani in mod facil si de la vanzator, si de la cumparator (profitand si de lipsa reglementarilor in domeniu); vanzatorii o tolereaza crezand ca „fraierii” de agenti lucreaza pro-bono pentru ei (de fapt, aceasta intermediere fortata este contra-productiva si izvor de frustrari si pentru vanzatori, si pentru agenti si pentru cumparatori – „in devalmasie”);

    Doar vanzatorii si cumparatorii detin solutia alegerii sau respingerii unor propuneri de servicii imobiliare…Recomand ca, (doar) in cazul in care e nevoie / se doreste sprijinul unui specialist imobiliar, consumatorul de servicii (fie ca e cumparator, fie ca e vanzator) sa faca alegerea specialistului care sa-l reprezinte doar pe el (doar asa se evita conflictul de interese, dar si aspectele de ordin moral si etic ale intermedierii)! Alegerea sa fie in cunostinta de cauza (pachetul de servicii primit, pretul platit, momentul platii, etc). Doar stabilind obiective, termene, conditii inca de la inceputul colaborarii (pe care eu nu o concep decat intr-un cadru contractual), veti putea avea certitudinea obtinerii rezultatelor dorite, la pretul convenit reciproc. Si, daca prestatorul si consumatorul nu se pun de acord, e clar ca agentul dispare din ecuatia tranzactiei; si atat vanzatorul cat si cumparatorul au posibilitatea de a se cauta si a se gasi „pe cont propriu” – fara a li se mai solicita, de catre un tert (agentul imobiliar) vreo plata.
    Are sens? E corect? E „nemteste”? Nici agentul nu va fi platit, dar nici consumatorii nu vor beneficia ne absolut niciunul dintre serviciile acestuia (fie ele oricat de „mizerabile” si „lipsite de valoare”).
    „Obiceiul locului” ( admis, chiar cerut de catre toate partile) de a „face treaba intai” si doar apoi a discuta despre suma si modul de plata catre agent (cu / fara factura, cu / fara TVA, etc) naste aversiunea aproape generala (dar nu in toate cazurile justificata) fata de agentii imobiliari.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *