Interviuri de cariera: Clahoodia

Urmatoarea invitata in Interviuri de cariera este Claudia Adina Spiridon care imi e nu doar o buna prietena, ci si un model de urmat pentru vremurile in care traim. In cadrul acestei rubrici doresc sa vorbesc, desigur, despre oameni care au facut dintr-un hobby o afacere de succes, dar incerc totodata sa va ofer exemple de oameni care au reusit cumva sa treaca peste bariere economice sau birocratice si sa mearga cu pasi mici spre implinirea visului lor.

Claudia a parasit contabilitatea pentru webdesign dupa 3 ani de munca in contabilitate. Cred ca inca din timpul facultatii sau chiar mai devreme, cand a plecat spre Bucuresti, stia ca meseria de contabil nu i se potriveste. A furat in schimb rigurozitatea muncii din aceasta meserie si a adaugat-o creativitatii din webdesign, iar astazi e probabil unul din cei mai fericiti tineri din Romania, pentru ca a ajuns pe forte proprii sa lucreze mereu cu drag.

  • Sa o cunoastem pe Claudia Spiridon sau Clahoodia? Cum preferi sa ti se spuna? E Clahoodia un brand in devenire sau ramane doar o porecla inventata pentru prieteni?

Clahoodia, la baza, este o porecla, spusa la caterinca de o cunostinta ce a facut legatura dintre numele meu si faptul ca imi place rap-ul. Mi s-a parut interesanta si potrivita, asa ca am adoptat-o ca nickname pentru retelele de socializare. Mai tarziu, cand m-am hotarat sa-mi fac un site personal, m-am gandit ca ar fi misto sa o duc la urmatorul nivel,  inspre partea de brand, avand in vedere ca foarte multe persoane din online stiau deja de Clahoodia. Deci da, este un brand in devenire.

  • Cred ca pentru unii dintre cei care citesc interviul nu mai e curiozitate faptul ca noi suntem bune prietene si in realitate, dar sa le spunem totusi celor care nu ne cunosc, de unde incepe povestea noastra?

A fost odata ca niciodata, un portal de stiri, al carui nume nu as vrea sa-l mai pomenesc. Dupa ce s-a terminat toata treaba cu muntele, am gasit acest proiect in care sa-mi bag nasul. Mai tarziu am aflat ca am si facut treaba buna. Modestia!

La prima intalnire cu echipa, printre altii, am cunoscut-o pe Elena. Ciudata mi s-a parut cu maimuta ei de pe tricou. Insa pe parcursul proiectului, am comunicat mult, am iesit la concerte impreuna si am impartasit povesti la un pahar de bere, ne-am imprietenit. Cand povestea portalului a luat sfarsit, noi am tinut legatura, ba chiar am dus-o in locul meu de suflet, Putna, ea fiind singura de pana acum, care a avut acest privilegiu.

  • Dar de unde incepe povestea Claudiei Spiridon pana sa devina Clahoodia?

Claudia Spiridon vine de pe meleagurile moldove, dintr-un oras micut, numit Botosani. Mi-am trait copilaria in jurul blocului, cu genunchii mereu juliti si pe ulitele Putnei, locul meu de suflet, pe care acum si tu il cunosti.

Ce m-a diferentiat de majoritatea fetelor a fost faptul ca am preferat mereu fotbalul, jocurile pe tv, masinutile si roboteii, in locul papusilor Barbie. Mai tarziu, am descoperit calculatoarele (pe vremea aia, 486) in cadrul cursurilor de informatica de la Clubul Copiilor. Cred ca eram in clasa a 4-a. Atunci m-am indragostit si asa am ramas.

Peste ani, cand a venit momentul sa aleg o facultate, cu capul in nori fiind si la indemnul mamei, am ales facultatea de contabilitate in locui celei de cibernetica. „Ai mai multe oportunitati cu facultatea asta”, o aud spunand.  Zis si facut. Am dat admiterea la CIG (ASE) unde am si intrat.

clahoodia (1)

  • Cum a fost viata la scoala? Ai inceput atunci o alta etapa revelatoare in care ai zis, gata stiu ce o sa fiu cand o sa ma fac mare sau ti se puneau si tie etichetele de doctor, avocat, profesor?

Ai mei nu au fost genul de parinti care sa ma oblige sa fac ceva anume, sa devin ceva anume. Cand eram mica vroiam sa ma fac veterinar, sa am grija de animalute, dar mi-am dat seama ca n-as putea sa bag un ac in ele chiar daca as sti ca le fac bine. Mai tarziu, am vrut sa ma fac detectiv (inca vreau!). Cand am crescut, mi-am dat seama ca-mi place matematica, ca ma pricep si ba chiar mi-a trecut la un moment dat prin cap sa ma fac „Doamna Profesoara”. Mi-a trecut repede. Nici in liceu nu m-am gandit serios la ce as vrea sa fac. Doar mi-am trait adolescenta. Tot in jurul blocului.

Cand am intrat la facultate, nu stiam ce-i de capul meu. Nu ma gandeam la cariera, la nimic. Intrasem in scoala de munte si asta imi ocupa tot timpul.

  • Stiu ca tu ai o filozofie foarte interesanta dupa care te ghidezi in viata profesionala si as vrea sa o spui si cititorilor. Ai respectat acesta ideologie personala cu fiecare job?

Ok, o impartasesc, dar n-am s-o spun prea filozofic. Pe scurt, imi doresc sa fac ce-mi place si nu-mi doresc sa fiu robotel. Am urat si urasc ideea de corporatisti cu fisele lor de pontaj, cu tabelele pline de explicatii ale actiunilor din fiecare minut. Primul job a fost ok din punctul asta de vedere. Nu tu fisa de pontaj, nu tu tabele. Daca-mi faceam treaba bine si la timp, totul era foarte bine. Insa nu faceam ce-mi place. Aici am incalcat „filozofia”. Am cochetat totusi, la un moment dat, cu ideea de a ma angaja intr-o firma mare, dar mi-a trecut mult mai repede decat ideea cu “profesoara de matematica”. Acum lucrez de acasa, fac ce-mi place si fac si bani. Am totusi un program, la modul ca in majoritatea zilelelor ma trezesc la 10, dar nu ma verifica nimeni si lucrez linistita.

  • Primul eșec. Cum a fost?

Pf, esec.. am mai facut si eu greseli, ca orice om, mai uitam sa pun vreun produs in colet sau chestii de genul, dar greseli mari sau chestii importante care ar putea fi considerate esecuri, nu am trait. Inveti. La fiecare pas inveti si daca orice greseala o consideri esec, vei  invata fix nimic din ea pentru ca vei refuza sa te gandesti la ce ai facut. Fuck that!

  •  Crezi ca facultatea a contribuit cumva la formarea ta? Ce gandeai ca o sa faci dupa ce termini facultatea?

Facultatea…facultatea a fost primul pas in viata reala. Ea m-a adus in Bucuresti si Bucurestiul a fost cel care a contribuit la formarea mea, iar faptul ca am stat in camin 3 ani de zile m-a ajutat sa ma „cresc” singura, sa invat sa imi fac singura patul.

Din anul doi de facultate, un instructor de la scoala de munte mi-a oferit un job part-time de contabil junior si am acceptat. Jobul s-a transformat curand in full-time si am ajuns sa lucrez aproximativ 3 ani acolo, timp in care am descoperit ca nu vreau sa fac asta pentru tot restul vietii, desi stiam ca este un domeniu banos. Prea multa responsabilitate, prea mult stres!

Pentru ca aveam un job, dupa licenta nu am mai dat la master. Eram foarte sigura ca nu vreau sa merg cu contabilitatea mai departe si mi-am zis ca daca as ramane fara job, m-as putea duce oricand la master la cibernetica.

Pe masura ce scriu, realizez ca si atunci, in mintea mea mocnea dorinta de a lucra cu calculatoarele.

  •  S-a implinit vreun vis de atunci?

Da, s-a implinit. Firma la care lucram a fost inchisa (noiembrie 2010) si am fost nevoita sa-mi gasesc alt loc de munca. Aveam oroare de interviuri, dat fiind faptul ca fusesem doar la unul singur si ala de formalitate. Mi-am facut curaj si am fost la un interviu pentru un post de webdesigner junior. M-au acceptat, dar dupa doua luni, mi-au spus ca afacerea nu merge asa bine si ca sunt nevoiti sa renunte la mine. Intre timp, fusesem contactata prin intermediul blogului meu de o firma de webesign ce era in cautare de colaborator. Am fost, am vorbit, m-au angajat si am ramas. Asa s-a implinit visul meu de a lucra cu calculatoarele.

clahoodia (7)

Intr-un loc de suflet, Putna.

  •  De unde a inceput revelația pentru ceea ce faci acum?

Am un spatiu gol in memorie cand incerc sa-mi aduc aminte exact momentul in care mi-am dat seama ca as putea face site-uri. Stiu ca am descoperit WordPress-ul odata cu blogul personal si mai tarziu, cu portalul de stiri [la care am colaborat noi doua]. In timpul primului meu job am facut un curs de webdesign. Chestii de baza, putin HTML, putin CSS si cam atat. N-am  fost nici sa-mi iau diploma. Nu mai stiu exact ce gandeam atunci. Eram inca mica, din toate punctele de vedere.

  • Crezi ca e usor sa ai un business cand ideea porneste de la o pasiune?

Cred ca e mai usor. Faptul ca e pasiune, ca e ce-ti place, face mai usoara toata treaba. Te implici mai mult, iti dai silinta mai mult.

Pe de alta parte, poate fi greu, in sensul ca o sa si muncesti mai mult. Poate ca nu ai sa realizezi si ai sa preferi sa mai lucrezi la un proiect, in locul unei seri cu prietenii. Insa si treaba asta e cu dus si intors, depinde pe ce parte privesti. Te poti gandi ca e mai bine sa te dedici cat mai mult la inceput, sa cresti cat mai repede si cand vei fi ajuns la un anumit nivel, vor fi altii care vor lucra pentru tine si tu te vei putea relaxa.

Insa te poti gandi si la faptul ca-ti pierzi tineretea muncind. Daca nu te distrezi cand esti tanar, atunci cand, right?

Eu am fost si asa si asa, dar mi-am dat seama ca daca ajungi la 30 de ani fara o cariera, fara un job care sa-ti asigure un trai decent in Romania, poate ceva care sa te ajute chiar sa-ti cumperi o casa, nu e prea bine. O sa fie mai greu atunci sa incepi ceva. N-o sa mai ai aceeasi forta, aceeasi minte.

Si sa fim seriosi, castigul la loto, picatul banilor din cer sau casatoria cu un bogatan nu sunt optiuni de luat in calcul. Cel putin, pentru mine, nu.

clahoodia (5)

Vuvu – pisica

  • Cum e viata de zi cu zi a Clahoodiei?

In ultima vreme, nu foarte interesanta. Am lasat-o mai moale cu partyurile. Lucrez full-time pentru my boss si apoi la alte proiecte ca freelancer.

In rest, ma uit la filme, la multe filme. Cu Johnny Deep, de preferat. Ma mai joc cu Vuvu Jan Carburator, pisicul, si o data la cateva luni, mai pun mana pe o carte, de-a lui Stephen  King, tot de preferat.

Ascult muzica cat pot de mult si pun pe foaie planuri pentru brandul Clahoodia.

  •  Ce ti-ai propus pe plan profesional?

Sa-mi pastrez intotdeauna filozofia despre care am vorbit. Pentru viitorul apropiat, sa-mi intemeiez firma de webdesign si pentru viitorul indepartat (sau nu foarte indepartat!) sa devin propriul meu sef ca mai apoi al altora. Acum sunt doar semi-sef. Haha!

  •  Ti se potriveste rolul de antreprenor? Crezi ca poti sa fii un sef bun?

De mica am stiut ca sunt mai mult „like a soldier”. Primesc ordine si execut cat pot eu de bine. Mai tarziu insa, am citit intr-o carte despre zodii, ca Scorpionii sunt buni si ca lideri, insa totul e relativ. Sa-ti explic:  ca lider, mi-as conduce echipa spre mai sus, iar din exterior asta s-ar vedea ca o buna conducere, nu? Stiu insa ca voi fi exigenta cu oamenii mei, le voi cere sa munceasca asa cum o fac eu,  cu pasiune si devotament si e posibil ca din perspectiva lor sa se vada ca o conducere proasta.

  •  Ce alte hobby-uri mai ai in afara de webdesign? Cu ce iti mai ocupi timpul?

Obisnuiam sa merg des la munte, insa am luat o pauza dupa 2 ani de expeditii prin ai nostri frumosi Carpati. E minunat muntele. Cate m-a invatat.. prin munte am descoperit ce inseamna prietenia. Prietenia pe munte e… n-am cuvinte. Cu muntele am descoperit si ecologia, ba chiar am si participat la cateva ecologizari si o plantare de copaci la Snagov.

Cand eram mica obisnuiam sa desenez foarte mult. Acum o fac doar o data la cateva luni.

Fotografia ar mai fi un hobby. La fel ca si desenul, faceam  des poze, multe, la orice.

Acestea sunt pasiunile carora imi doresc sa le acord mai multa atentie in viitor.

clahoodia (6)

  • Te-ai gandit unde vrei sa ajungi in 5-10 ani? Propria ta agentie de design, crezi ca e posibil?

Ahahaha! Asta este una dintre intrebarile de care imi era teama. Desi ma gandesc din ce in ce mai des la propria afacere cu acte in regula si cred posibil proiectul asta, mi-e teama sa spun: „asta se va intampla peste 2 ani sau peste 5 ani”. Timpul trece repede, pe parcurs se intampla multe, iar noi nu putem influenta fluxul vietii.  Mi-e teama sa spun in ce stadiu mi-as dori sa fiu peste 10 ani. Nu vreau sa auda spiritele rele. Glumesc! E o temere pe care nu mi-o pot explica. Tot ce stiu este ca daca ai un scop in viata, trebuie sa faci, zilnic, cel putin un pas spre implinirea lui.

  • Ai vreun sfat pentru cei care citesc acest interviu?

Helen, iti multumesc ca m-ai avut in vedere pentru aceasta rubrica. Iti trimit o imbratisare virtuala.

Mi-as dori ca toti sa faceti ce va place in viata, sa nu acceptati sa lucrati intr-un domeniu care va este indiferent, mai ales daca si banii sunt putini. Sa fiti mereu corecti cand vine vorba de munca pe care o prestati, pentru ca cei care au ochi de vazut, o sa vada, vor aprecia si veti fi rasplatiti.

Sa va tineti cu dintii de visele voastre. Ele chiar devin realitate, insa, doar cu si prin noi.

Pe Clahoodia o gasiti pe Facebook sau pe site-ul său unde isi prezinta portofoliul.

5 thoughts on “Interviuri de cariera: Clahoodia

  1. Pingback: Noua față a blogului. Păreri? | Elena Pelmus-PR si timp liber

  2. Pingback: CONTRACRONOMETRU: “nu fugi de ceea ce esti, ce simti si ce reprezinti” | Elena Pelmus-PR si timp liber

  3. Pingback: De vorba cu Claudia - primul an in Anglia | Happy Blog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *